2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/109
Browse
2 results
Search Results
Item VINOVĂŢIA ÎN CAZUL INFRACȚIUNILOR DE LUARE DE MITĂ ȘI DE DARE DE MITĂ(2021) Brînza, CristianÎn prezentul articol noțiunea de vinovăție este analizată sub aspect de semn constitutiv al laturii subiective a infracțiunilor prevăzute la art. 333 și 334 din Codul penal al Republicii Moldova, care stabilesc răspunderea pentru luarea de mită și, respectiv, pentru darea de mită. În rezultat, au fost stabilite forma, tipul și conţinutul vinovăției în cazul săvârșirii acestor infracţiuni. S-a demonstrat că infracțiunile prevăzute la art. 333 și 334 din Codul penal al Republicii Moldova sunt săvârșite cu intenție. În aceste cazuri este exclusă forma imprudentă a vinovăției. S-a argumentat că infracțiunile de luare de mită și de dare de mită sunt comise cu intenție directă. În ipoteza acestor infracțiuni se exclude intenția indirectă. Nu în ultimul rând, a fost determinat factorul intelectiv și factorul volitiv al intenției directe manifestate în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 333 și 334 din Codul penal al Republicii Moldova. Pentru a se obține aceste rezultate, au fost studiate actele oficiale relevante care se aplică în Republica Moldova, actele internaționale în materie, precum și doctrina penală de specialitate. Concluziile formulate în studiul de față sunt susceptibile de aplicare în activitatea practică, precum și în procesul de instruire.Item ASPECTELE DE DREPT PENAL ALE PROVOCĂRII LUĂRII DE MITĂ SAU A DĂRII DE MITĂ(CEP USM, 2020) Brînza, CristianCombaterea fenomenului infracțional este inadmisibilă prin recurgerea la mijloace ilegale și imorale. Pornind de la această premisă, autorul își propune să stabilească conținutul noțiunii-cadru „provocarea unei fapte prevăzute de legea penală” și al noțiunii subsecvente „provocarea luării de mită sau a dării de mită”. De asemenea, scopul studiului de față constă în examinarea din perspectiva de lege lata și de lege ferenda a problemei provocării unei fapte prevăzute de legea penală, inclusiv problema provocării luării de mită sau a dării de mită. Se argumentează că provocarea unei fapte prevăzute de legea penală este o instituție de sine stătătoare, diferită de instituția participației. Este formulată definiția noțiunii „provocarea unei fapte prevăzute de legea penală”: fapta provocatorului de inițiere a săvârșirii infracțiunii ce urmează a fi imputată persoanei provocate care, înainte de contactul cu provocatorul, nu fusese predispusă să comită acea infracțiune, cu condiția că persoana provocată nu conștientizează că săvârșirea infracțiunii a fost inițiată de către provocator pentru a crea o aparență, o falsă reprezentare cu privire la săvârșirea infracțiunii de către persoana provocată, și pentru a-i prejudicia prin aceasta interesele. Este propusă completarea Capitolului III din Partea generală a Codului penal cu noi prevederi privind provocarea unei fapte prevăzute de legea penală, privită drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei. De asemenea, este recomandată completarea Capitolului XIV din Partea specială a Codului penal cu un articol în care să fie prevăzută răspunderea pentru provocarea unei fapte prevăzute de legea penală.