În articol este argumentată o ipoteză teoretică și formativă privind metodolog
ia intervenției psihologice în cazul
persoanelor deținute, în sensul identificării subiecților cu potențial suficient de recuperare psihosocială. Autorii articolului susțin ipoteza,
conform căreia trăirea depresivă reprezintă un indiciu pozitiv pentru imp
licarea persoanelor deținute
în programe de psihoconsiliere și psihoterapie (Meloy, 1988). Această
poziție
esteargumentată prin
invocarea și analiza
conceptelor de poziție schizoparanoidă și poziție depresivă ale lui Klein
(1946/2008)
și
a conceptului de
capacitate de
îngrijorare al
lui Winnicott (1962/2003)
. În articol este argumentată relevanța acestor concepte pentru procedura de
elaborare a unei metodologii pertinente în sensul diagnosticului, formulării pronosticului și dezvoltării programelor de cons
iliere psihologică a persoanelor deținute.
