Trăirea depresivă ca indiciu al capacității persoanei deținute de recuperare psihosocială [Articol]

Abstract

Capacitatea copiilor de a se autocunoaște și autoapreci a începe și se dezvoltă de la o vârstă mică. Vârsta școlară mică este propice pentru formarea, dezvoltarea și antrenarea capacității de a se autocunoaște și autoaprecia obiectiv. La școlarii de vârstă mică capacitatea de autoapreciere obiectivă se formează în procesul de comunicare a ace stora inițial cu membrii familiei apoi cu mediul școlar și , respectiv, cu mediul social. În studiul de față ne- am propus să analizăm capacitatea școlarilor mici de a se autoaprecia obiectiv în urma realizării unui program de training elaborat pentru copiii de vârstă școlară mică. Activitățile au avut scopul de a eficientiza comunicarea școlarilor cu semenii, de a îmbunătăți autoaprecierea și de a ameliora relațiile interpersonale ale școlarilor de vârstă mică. The article argues a theoretical and formative hypothesis on the methodology of psychological intervention in the case of detained persons, in order to identify subjects with sufficient potential for psychosocial recovery. The authors of the article support the hypothesis that depression is a positive sign for the involvement of persons in psychological counseling and psychotherapy programs. This position is argued by invoking and analyzing Klein's concepts of schizoparanoid position and depressive position, and Winnicott's concept of capacity for concern . The article argues the relevance of these concepts for the process of developing a pertinent methodology for diagnosing, formulating the prognosis, and developing psychological counseling programs for inmates.