TRĂIREA DEPRESIVĂ CA INDICIU AL CAPACITĂȚII PERSOANEI DEȚINUTE DE RECUPERARE PSIHOSOCIALĂ

Abstract

În articol este argumentată o ipoteză teoretică și formativă privind metodolog ia intervenției psihologice în cazul persoanelor deținute, în sensul identificării subiecților cu potențial suficient de recuperare psihosocială. Autorii articolului susțin ipoteza, conform căreia trăirea depresivă reprezintă un indiciu pozitiv pentru imp licarea persoanelor deținute în programe de psihoconsiliere și psihoterapie (Meloy, 1988). Această poziție esteargumentată prin invocarea și analiza conceptelor de poziție schizoparanoidă și poziție depresivă ale lui Klein (1946/2008) și a conceptului de capacitate de îngrijorare al lui Winnicott (1962/2003) . În articol este argumentată relevanța acestor concepte pentru procedura de elaborare a unei metodologii pertinente în sensul diagnosticului, formulării pronosticului și dezvoltării programelor de cons iliere psihologică a persoanelor deținute.

The article argues a theoretical and formative hypothesis on the methodology of psychological intervention in the case of detained persons, in order to identify subjects with sufficient potential for psychosocial recovery. The authors of the article support the hypothesis that depression is a positive sign for the involvement of persons in psychological counseling and psychotherapy programs. This position is argued by invoking and analyzing Klein's concepts of schizoparanoid position and depressive position, and Winnicott's concept of capacity for concern . The article argues the relevance of these concepts for the process of developing a pertinent methodology for diagnosing, formulating the prognosis, and developing psychological counseling programs for inmates