2. Articole
Permanent URI for this collectionhttps://msuir.usm.md/handle/123456789/48
Browse
8 results
Search Results
Item Alexandru Iațimirschi – promotor al românismului în imperiul rus(CEP USM, 2024) Șarov, IgorStudiul lui Al. Iațimirschi din anul 1903 prezintă o examinare excelentă a investigațiilor celor mai notabili cercetători de la sfârșitul secolului al XVIII-lea – secolul al XIX-lea, care s-au preocupat de problema etnogenezei românilor. Subliniem – etnogeneza poporului român. Autorul nu amintește niciodată falsa sintagmă, „etnogeneza poporului moldovenesc” introdusă ca sintagmă „științifică” în perioada sovietică și atunci când se încerca demonstrarea existenței „poporului moldovenesc”, deosebit de poporul român. Al. Iațimirschi a demonstrat lumii savante ruse, inclusiv intelectualității din Basarabia, care mai apela la sintagma „popor moldovenesc” și căuta originea lui, că savanții europeni investigau problema etnogenezei poporului român, nu a „poporului moldovenesc”, era clar exprimată unitatea lingvistică și etnică a locuitorilor din Moldova, Țara Românească și Transilvania, inclusiv Basarabia. În acest context, moldovenismul actual, de după anul 1991, este o consecință a politicii imperiale rusești promovate în Basarabia, continuată în epoca sovietică, dar și în Republica Moldova, de anumite forțe politice.Item CONȘTIINȚĂ DE NEAM SAU CONȘTIINȚĂ NAȚIONALĂ ÎN MOLDOVA SECOLULUI XVII? OPINII ȘI INTERPRETĂRI(Lexon-Prim, 2023) Purici, Ştefan; Pintescu, FlorinThe paper presents and analyses the opinions of Grigore Ureche and Miron Costin regarding the unity of Romanians from the Carpatho-Danubian-Pontic space and their Latinity, interpreted in a double perspective: from the point of view of Romanian historians, regarding the notions of „neam” (the word cannot be properly translated into English; „folks” represents just an approximation) and „nation”; from the point of view of the ”perennialist” historiographical school regarding the nation. The last part of the analysis starts from the fact that the ”perennialist” school claims that the nation and national consciousness appeared before the Modern Age.Item LATE TRIPOLYE CULTURE SETTLEMENT SPATIAL PATTERING: CASE STUDY FROM THE GORDINEŞTI II-STÎNCA GOALĂ SITE, NORTHERN MOLDOVA(2023) Sîrbu, Ghenadie; Rybicka, M.; Król, D.The Gordineşti II-Stînca goală is an archaeological site located in the northern part of the Moldavian Plateau in Edineț Region. Chronologically this settlement is linked to the later phase of the Tripolye Culture. Currently, in archaeological literature, the problems of human occupation, land management, and spatial arrangement of settlements in Moldova during the Eneolithic are highly understudied. In this paper, we present the results of recent archaeological works focusing on the spatial patterning of housing structures, Ground Penetrating Radar (GPR) survey, and desk-based Kernel Density Estimation (KDE) analysis, that has been undertaken to further the understanding of the spatial organisation of the Gordineşti II-Stînca goală settlement. The results indicate the high archaeological potential of this site, with the likely presence of multiple housing structures arranged in a planned and functional manner.Item EVOLUŢIA RELAŢIILOR MOLDO-POLONEZE ÎN TIMPUL CRIZEI MILITARO-POLITICE DIN RZECZPOSPOLITA DE LA MIJLOCUL SECOLULUI AL XVII-LEA (1648-1653)(CEP USM, 2021-04-22) Costețchi, GalinaThe proposed topic is of great importance and aims to place Moldova in a broad Euro- pean context at a time when the great European powers were reestablishing the old conti- nent on new principles. So far, no monograph has been produced to define the impact of the political and military crisis in the Rzeczpospolita in the period 1648-1674, when Sweden, Russia, the Ottoman Empire and Transylvania fought wars with Moldavia. Both the then rulers of Moldavia and the population of our country were involved in these confronta- tions, and the political instability of Rzeczpospolita had a direct impact on the situation in Moldavia.Item PÂRCĂLABII CETĂȚII CHILIA. UN STUDIU DE CAZ AL CARIERELOR DREGĂTORILOR LUI ȘTEFAN CEL MARE(CEP USM, 2022) Bejenaru, AlexandruThe following presentation is focused on the analysis of the careers of the officials from the Principality of Moldova, who served as governors of Chilia in various stages of their activity. After the conquest of this Danubian fortification by Stephen the Great in 1465, a number of representatives of the Voivode’s council ruled here until the Ottoman campaign of Sultan Bayazid II in 1484. The purpose of the presentation is to establish the possible criteria for choosing the candidates for the position of the governor of Chilia, as well as the impact of this position on the careers of the governors during the reign of Stephen the Great.Item ŢINUTUL HOTIN ÎN DOUĂ DESCRIERII STATISTICE DIN SECOLUL AL XVIII-LEA(Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu“, Cahul, 2017) Tomuleț, ValentinÎn baza izvoarelor publicate, autorul analizează schimbările care au survenit în situaţia demografică şi social-economică a judeţului Hotin în a doua jumătatea a secolului al XVIII-lea. Folosind datele statistice adunate şi sistematizate de administraţia ţinutală Hotin, prezentate administraţiei militare ruse în 1771 şi administraţiei militare austriece în 1788, autorul analizează schimbările acre s-au produs în situaţia demografică din judeţului Hotin, în această perioadă de timp. Autorul constată că pregătirile de război, dictate de concentrarea trupelor otomane la cetatea Hotin şi războaiele propriu zise din anii 1768-1774 şi 1787-1791, sporirea prestaţiilor extraordinare dictate de necesităţile de război şi abuzurilor din partea militarilor ruşi şi austrieci, au stimulat deplasări mari de populaţie, în teritoriile aflate sub autoritatea domnului Moldovei, iar după finisarea războaielor la reîntoarcerea lor înapoi, în ţinutul Hotin. Prezenţa armatelor ruse pe teritoriul Moldovei a intensificat imigrarea ucrainenilor/rutenilor din teritoriul Regatului Poloniei, proces ce devine evident şi masiv după cele trei împărţiri ale Poloniei, care a sporit numărul populaţiei alogene din ţinutul Hotin. Destul de evident devine acest proces în ultimul pătrar al secolului al XVIII-lea, când în ţinutul Hotin se refugiază un număr mare de fugari, în special ruteni, din pământurile poloneze anexate de Rusa şi fugari din Galiţia, anexată în 1772 de Austria. Acest proces devine şi mai evident după cea de-a treia împărţire a Poloniei din 1795, când în ţinutul Hotin au imigrat mulţi ţărani din guberniile limitrofe Volânia şi Podolia, anexate de Rusia, de teama iobăgiei.Item MOLDOVENISMUL ACTUAL: „REALIZĂRI” ŞI „PERSPECTIVE ” (II)(CEP USM, 2018) Eremia, IonSursele istorice atestă cu lux de amănunte că cu termenul vlah, cu varianta lui volohşi cu alte derivate din el erau desemnaţi românii, populaţie locală din Transilvania, Moldova şi din Ţara Românească. Denumirea de moldoveni (boierii noştri moldoveni) nu indica la apartenenţa etnică a boierilor, ci la faptulcă ei sunt vasalii domnului şi slujesc statul căruia îi aparţin, Ţara Moldovei. Studiind Istoria românilor noi nu studiem istoria unui popor străin, ci istoria noastră, a românilor din Moldova, român fiind şi Bogdan I Întemeietorul, care a înlăturat dominaţia maghiară.Străinii care au vizitat Moldova şi Ţara Românească i-au considerat pe moldoveni şi pe munteni o singură naţiune.Ambele ţări au fost considerate în trecut, dar şi astăzi, ţări româneşti, iar limba vorbită în ele –limba română.Item MERCENARI MOLDOVENI ÎN OASTEA RUSĂ (SECOLELE XVII-XVIII) – ÎNTRE „PRIETENIE” ŞI REALITATE ISTORICĂ(CEP USM, 2015) Eremia, IonSecolele XVII-XVIII erau timpurile când serviciul militar aducea încă venituri. În condiţiile înnăspririi suzeranităţii otomane mulţi dintre locuitorii Moldovei, amintiţi în izvoarele istorice cu termenul volohi, în căutarea unei vieţi mai bune emigrau şi se înrolau în armatele străine ca mercenari în ţările: Polonia, Suedia, Rusia ş.a. Un alt curent de volohi veneau în Rusia împreună cu sârbii din Bulgaria sau din teritoriile habsburgice unde migraseră ceva mai înainte. Izvoarele istorice amintesc destul de clar mercenarii volohi în Rusia. În legătură cu acest fapt apare ca firească întrebarea: putem oare să considerăm acest serviciu militar al mercenarilor drept argument al „prieteniei milenare” dintre poporul „moldovenesc” şi cel rus, aşa cum a calificat-o istoriografia sovietică dar şi o serie de istorici contemporani? Or, mercenari volohi au existat şi în Polonia şi în Suedia, dar asemenea calificări nu au fost date. De asemenea, este arhicunoscut faptul că în armata rusă, îndeosebi începând cu perioada lui Petru I, au fost invitaţi mercenari din multe alte state ale Europei Occidentale, dar concluzia privind „prietenia milenară” cu aceste state nu a fost şi nu este lansată nici astăzi.