În secolul al XVII-lea situația internă a Uniunii Polono-Lituaniene cunoaște schimbări semnificative din cauza deteriorării statutului politicii interne de guvern și a războaielor, democrația nobililor a căzut treptat în anarhie, făcând încă o dată ca puternica Comunitate să fie vulnerabilă și la interferențele externe. Acest moment se definește cu termenul de criză politico-militară, moment de care ține și declanșarea răscoalei cazacilor zaporojeni. Și punctul de plecare este anul 1648, care după Iorga, a fost calificat ca unul bogat în evenimente. Aspect ce ne permite să dezvăluim, în cele ce urmează, consecutivitatea cercetării, ce explică rolul și soarta Țării Moldovei în acestă conjunctură.
