Ensuring linguistic sustainability in Bangladesh: challenges and approaches [Articol]

Abstract

This study investigates the obstacles to language sustainability in Bangladesh, which boasts a wealth of linguistic diversity, and proposes a comprehensive plan to support this variety. The study begins with an examination of Bangladesh’s linguistic demographics, highlighting the multitude of languages spoken by the country’s various ethnic communities. It then delves into the historical context of language movements in Bangladesh and illustrates how language serves as a crucial marker of identity and unity. Subsequently, this research explores the socio-economic, political, and educational factors that contribute to language endangerment and change. It discusses the consequences of these changes on cultural identity, transmission of knowledge, and community well-being. This study proposes a comprehensive framework for language sustainability in Bangladesh, emphasising five key components: documentation and revitalisation of endangered languages, implementation of comprehensive multilingual education policies, utilisation of modern technology in language preservation, promotion of cross-cultural understanding through exchange programs, and national policy support for language rights and diversity. These initiatives aim to enhance linguistic sustainability, foster social cohesion, and empower marginalised communities. This study argues that by addressing these challenges and adopting these strategies, Bangladesh can secure a sustainable linguistic future and preserve its diverse cultural heritage. Acest studiu investighează obstacolele în calea sustenabilității lingvistice în Bangladesh, care se mândrește cu o diversitate lingvistică bogată, și propune un plan cuprinzător pentru a sprijini această varietate. Studiul începe cu o examinare a demografiei lingvistice din Bangladesh, evidențiind multitudinea de limbi vorbite de diferitele comunități etnice ale țării. Apoi se adâncește în contextul istoric al mișcărilor lingvistice din Bangladesh și ilustrează modul în care limba servește ca un marker crucial al identității și unității. Ulterior, această cercetare explorează factorii socio-economici, politici și educaționali care contribuie la periclitarea și schimbarea limbii. Se discută consecințele acestor schimbări asupra identității culturale, transmiterii cunoștințelor și bunăstării comunității. Acest studiu propune un cadru cuprinzător pentru sustenabilitatea limbii în Bangladesh, subliniind cinci componente-cheie: documentarea și revitalizarea limbilor pe cale de dispariție, implementarea politicilor cuprinzătoare de educație multilingvă, utilizarea tehnologiei moderne în conservarea limbii, promovarea înțelegerii interculturale prin programe de schimb și sprijin politic național pentru drepturile lingvistice și diversitate. Aceste inițiative urmăresc să sporească sustenabilitatea lingvistică, să încurajeze coeziunea socială și să împuternicească comunitățile marginalizate. Acest studiu susține că, abordând aceste provocări și adoptând aceste strategii, Bangladesh poate asigura un viitor lingvistic durabil și își poate păstra moștenirea culturală diversă.