Entre langues et cultures: les techniques de médiation linguistique et socioculturelle dans la traduction en français de la pièce Grădina de sticlă d’après le roman de Tatiana Țîbuleac [Articol]

Abstract

Cet article analyse les techniques de médiation linguistique et socioculturelle mobilisées dans la traduction en français de la pièce Grădina de sticlă, adaptée du roman de Tatiana Țîbuleac. Profondément ancrée dans la réalité moldave postsoviétique, l’oeuvre se distingue par un bilinguisme roumain-russe, de nombreuses références socioculturelles et un style poétique singulier. La traduction théâtrale, confrontée à ces spécificités, doit trouver un équilibre entre fidélité au texte source et adaptation au public francophone, tout en préservant l’oralité, la dimension scénique et la charge symbolique. L’étude propose une typologie des références culturelles (socioculturelles, linguistiques, matérielles et symboliques) et identifie les principales stratégies traductives: traduction littérale, adaptation culturelle, équivalence créative, maintien ou substitution des termes culturels. L’analyse montre que l’adaptation culturelle domine, soulignant le rôle du traducteur comme médiateur interculturel et créateur. Acest articol analizează tehnicile de mediere lingvistică și socioculturală utilizate în traducerea în limba franceză a piesei Grădina de sticlă, adaptată după romanul Tatianei Țîbuleac. Profund ancorată în realitatea moldovenească postsovietică, opera se remarcă printr-un bilingvism româno-rus, numeroase referințe socioculturale și un stil poetic distinct. Traducerea teatrală, confruntată cu aceste particularități, trebuie să găsească un echilibru între fidelitatea față de textul-sursă și adaptarea la publicul francofon, păstrând totodată oralitatea, dimensiunea scenică și încărcătura simbolică. Studiul propune o tipologie a referințelor culturale (socioculturale, lingvistice, materiale și simbolice) și identifică principalele strategii de traducere: traducerea literală, adaptarea culturală, echivalența creativă, precum și menținerea sau substituirea termenilor culturali. Analiza evidențiază faptul că adaptarea culturală este strategia dominantă, subliniind rolul traducătorului ca mediator intercultural și actor creator.