Politica externă și de securitate comună a Uniunii Europene: evoluție, instrumente și relevanță pentru vecinătatea estică [Articol]

Abstract

Politica externă și de securitate comună a Uniunii Europene reprezintă una dintre cele mai importante dimensiuni ale acțiunii externe europene, reflectând încercarea statelor membre de a formula poziții comune, de a apăra interesele strategice ale Uniunii și de a contribui la pacea, stabilitatea și securitatea internațională. Evoluția PESC, de la Tratatul de la Maastricht până la Tratatul de la Lisabona, Strategia Europeană de Securitate, Strategia Globală a UE și Busola Strategică pentru securitate și apărare, demonstrează transformarea Uniunii Europene dintr-un actor predominant economic într-un actor geopolitic, normativ și de securitate. Articolul analizează fundamentele juridice și instituționale ale PESC, rolul Înaltului Reprezentant, al Serviciului European de Acțiune Externă, al Consiliului, al Comitetului Politic și de Securitate, precum și legătura dintre PESC și Politica de securitate și apărare comună. O atenție distinctă este acordată vecinătății estice, parteneriatelor de securitate, conflictelor înghețate, războiului Rusiei împotriva Ucrainei și relevanței Republicii Moldova pentru securitatea europeană. Cercetarea evidențiază că PESC funcționează la intersecția dintre cooperarea interguvernamentală, solidaritatea europeană, acțiunea normativă și necesitatea unei autonomii strategice sporite. Se concluzionează că eficiența PESC depinde de unitatea politică a statelor membre, de coerența instituțională, de consolidarea capacităților de apărare, de parteneriatele cu NATO, ONU și OSCE, precum și de susținerea statelor partenere din vecinătatea estică. The Common Foreign and Security Policy of the European Union is one of the most important dimensions of European external action, reflecting the attempt of the Member States to formulate common positions, defend the strategic interests of the Union and contribute to international peace, stability and security. The evolution of the CFSP, from the Treaty of Maastricht to the Treaty of Lisbon, the European Security Strategy, the EU Global Strategy and the Strategic Compass for Security and Defence, demonstrates the transformation of the European Union from a predominantly economic actor into a geopolitical, normative and security actor. The article analyses the legal and institutional foundations of the CFSP, the role of the High Representative, the European External Action Service, the Council, the Political and Security Committee, as well as the link between the CFSP and the Common Security and Defence Policy. Particular attention is paid to the Eastern Neighbourhood, security partnerships, frozen conflicts, Russia’s war against Ukraine and the relevance of the Republic of Moldova for European security. The research highlights that the CFSP operates at the intersection of intergovernmental cooperation, European solidarity, normative action and the need for stronger strategic autonomy. It concludes that the effectiveness of the CFSP depends on the political unity of the Member States, institutional coherence, strengthening defence capabilities, partnerships with NATO, the UN and the OSCE, and support for partner states in the Eastern Neighbourhood.