PARTICULARITĂȚILE STABILIRII COMPETENȚEI TERITORIALE A STATULUI ÎN DREPTUL INTERNAȚIONAL PUBLIC . PARTEA II

Abstract

Prezentul articol este dedicat studiului modalităților de dobândire a competențelor teritoriale ale statului, prin prisma evoluției istorice, precum și din perspectiva practicii internaționale. Printre modalitățile de dobândire a competențelor teritoriale ale statului, care au evoluat de-a lungul istoriei, au fost analizate: ocupația așa-numitelor teritorii „fără stăpân”, aplicarea regimurilor de vasalitate, dreptul statelor la autodeterminare, cesiunea de teritoriu. În accepțiunea unor autori, reprezintă modalități de dobândire a competențelor teritoriale ale statului și arenda internațională a teritoriilor. Ca rezultat al apariției sau dispariției unor subiecți de drept internațional, s-au produs modificări teritoriale ale statelor, fiind aplicate regulile dreptului internațional privind succesiunea statelor.

This article is dedicated to the study of the ways of acquiring territorial competences of the state, through the historical evolution and in terms of international practice. Among the means of acquiring territorial competences of the state that evolved throughout history we analyzed: the occupation of so-called „stray” territories, the application of vassal regimes, the right of states to self-determination, the assignment of territory. Some authors argue that international rents of territories are also manners of acquisition of territorial competences by the state. As a result of the appearance or disappearance of some subjects of international law, territorial changes of states occurred, and the rules of international law on the succession of states were applied.