Studiu contrastiv-tipologic al structurilor cu verbele mișcării în limbile română, franceză și rusă [Rezumat]

Abstract

Scopul şi obiectivele lucrării. Scopul rezidă în identificarea și analiza trăsăturilor semantice și a potențialului sintagmatic al verbelor de mișcare în limbile română, franceză și rusă,prin evidențierea asemănărilor și deosebirilor în utilizarea structurilor formate cu aceste verbe. poteza de cercetare porneşte de la premisa că verbele de mişcare din cele trei limbi vizate în prezentul studiu formează structuri tipologice asemănătoare, atunci când sunt însoţite de adverbe postpuse sau substantive (cu sau fără prepoziţii) şi structuri distincte, când sunt urmate de un alt verb (sau alte verbe). În acest context, se presupune că, din punct de vedere tipologic, limbile franceză şi rusă manifestă mai multe similitudini structurale ale îmbinărilor cu verbele de mişcare,decât româna în raport cu franceza. De asemenea, se urmărește evidențierea diferențelor în modul de constituire a acestor structuri care trebuie luate în considerare atât în procesul de traducere, cât şi în cel de predare – învăţare a limbilor respective.Metodologia cercetării ştiinţifice. Metodele de cercetare utilizate la elaborarea tezei sunt generale: documentarea științifică, observația, metoda descriptivă, analiza contextuală, sinteza,comparația, chestionarea, inducția și deducția; specifice: metoda lexicografică, contrastivă,tipologică; moderne: analiza semică, distributivă, transformațională, statistico-matematică.Metoda de bază aplicată în lucrare este cea contrastivă, întrebuințată pentru a compara configurația semantică a verbelor de mișcare și structurile lor sintactice în cele trei limbi: română, franceză și rusă, urmărind stabilirea asemănărilor și a deosebirilor acestora.