O perspectivă funcţional-semantică asupra părţilor de vorbire [Articol]

Abstract

Articolul examinează clasificarea tradițională a cuvintelor în părți de vorbire, evidențiind limitele abordărilor exclusiv morfosintactice. În acest context, se argumentează necesitatea unei perspective funcțional-semantice, întemeiate pe principiile gramaticii funcționale, în care sensul și funcția devin criterii esențiale pentru încadrarea lexico-gramaticală a cuvintelor. Cele patru părți de vorbire noționale – substantivul, verbul, adjectivul și adverbul – sunt analizate ca domenii structurate în baza dihotomiei centru – periferie: nucleul (centrul) reunește subclase de cuvinte cu funcții gramaticale stabile și roluri sintactice motivate semantic, în timp ce periferia include unități cu statut ambiguu sau funcții multiple, subliniind astfel fluiditatea categoriilor. Această abordare pune în lumină caracterul dinamic și contextual al părților de vorbire, a căror clasificare poate varia în funcție de condițiile concrete ale comunicării. This article examines the traditional classification of words into parts of speech, highlighting the limitations of approaches based solely on morphosyntactic criteria. In this context, the necessity of a functional-semantic perspective is argued, one grounded in the principles of functional grammar, where meaning and function become essential criteria for the lexico-grammatical categorization of words. The four major notional parts of speech – noun, verb, adjective, and adverb – are analysed as domains structured around the core–periphery dichotomy: the core includes subclasses of words with stable grammatical functions and semantically motivated syntactic roles, while the periphery comprises units with ambiguous status or multiple functions, thus emphasizing the fluidity of these categories. This approach highlights the dynamic and context-dependent nature of parts of speech, whose classification may vary according to the specific conditions of communication.