STATUTUL CONCEPTELOR DE CONTINUITATE ȘI RUPTURĂ ÎN DISCURSUL CRITICII LITERARE

Abstract

Acest studiu analizează statutul conceptelor de continuitate și ruptură în discursul criticii literare, determinând că acestea furnizează date prețioase despre dinamica literaturii și contextul său (constante ale schimbării), despre comportamentul conceptelor sub aspect tipologic (mărci ale paradigmelor literare), dar și despre mutațiile survenite la nivelul discursului critic (unități discursive). Prin prisma conceptelor de continuitate și ruptură, se examinează mai multe aspecte ale fenomenului literar/critic în evoluție: lupta dintre vechi și nou drept luptă pentru o anumită înțelegere canonică; tensiunea dintre modernism și postmodernism, rezolvată nu numai în sens de depășire, ci și în sens de conlucrare; natura interogativă și, deci, ironică a discursului critic în postmodernism.

This study examines the status of the concepts of continuity and rupture in the discourse of literary criticism, determining that they provide valuable data about the dynamics of literature and its contextual (constants of change), the behavior of the concepts in the typological aspect (marks of literary paradigms), as well as about the mutations at critical discourse level (discursive units). In terms of the concepts of continuity and rupture, several aspects of the evolving literary / critical phenomenon are examined: the battle between the old and the new as a battle for a certain canonical understanding; the tension between modernism and postmodernism, solved not only in the sense of overcoming, but also in the sense of cooperation; the interrogative and, therefore, ironic nature of critical discourse in postmodernism.