Dincolo de iubire: agresivitatea și autoagresivitatea în poezia contemporană din Basarabia [Articol]

Abstract

În această comunicare ne propunem să analizăm reprezentările iubirii și ale(auto)agresivității în poezia contemporană, modalitățile de exprimare artistică, precum și felul în care același obiect trezește în eul liric sentimente ambivalente – atât de iubire, cât și de ură – ca urmare a episoadelor traumatizante cu care acesta este asociat. În multe cazuri, asistăm la un proces transformator, de eliberare de sub tensiunea afectivă generată de traumă, proces descris sugestiv de Melanie Klein: „doar atunci când reușim să ne eliberăm de frustrările trecutului și să iertăm – pe ceilalți și pe noi înșine – devenim capabili să iubim cu adevărat”. Alteori, din ură se încearcă reconstruirea unei forme de iubire: dintr-un afect distructiv într-o legătură afectivă posibilă. Vom încerca, așadar, dintr-o perspectivă psihanalitică, să înțelegem aceste relații de atașament în poezia lui Alexandru Popescu, Mariei Ivanov și a Valeriei Coțofană.

In this paper, we aim to analyze the representations of love and (self-) aggressiveness in contemporary poetry, the artistic modes of expression, as well as the ways in which the same object awakens ambivalent feelings in the lyrical self – both of love and of hatred – as a consequence of the traumatic episodes with which it is associated. In many cases, we witness a transformative process of release from the affective tension generated by trauma, a process suggestively described by Melanie Klein: ‘only when we succeed in freeing ourselves from the frustrations of the past and forgiving – both others and ourselves – do we become capable of truly loving.’ At other times, hatred becomes the ground for an attempt to reconstruct a form of love: turning a destructive affect into a possible emotional bond. From a psychoanalytic perspective, therefore, we will seek to understand these attachment relations in the poetry of Alexandru Popoescu, Maria Ivanov, and Valeria Coțofană.