Lumină și umbră în proza balcanică: Portrete, mituri și destrămarea unei lumi la Sadoveanu și Stanković [Articol]

Abstract

Lucrarea își propune să exploreze modul în care literatura balcanică reflectă destrămarea unei lumi tradiționale printr-un amestec subtil de lumină și umbră, atât la nivel stilistic, cât și simbolic, în proza lui Mihail Sadoveanu și Bora Stanković. Studiul comparativ are la bază povestirile „Iapa lui Vodă” și „Stari dani”, evidențiind modul în care elementele mitice, simbolice și ritualice sunt integrate în structura narativă, contribuind la conturarea identității culturale balcanice și la reprezentarea destrămării lumii arhaice în contextul modernității emergente. Analiza urmărește o serie de motive recurente, structurate tematic, pentru a evidenția specificul cultural comun balcanic. Ambiența și spațiile reprezentate (hanul, mahalaua, interiorul casei), tonul narativ, prezența festinului, a băuturii și a celebrărilor, alături de construcția personajelor, contribuie la crearea unei atmosfere tensionate și nostalgice, marcate de opoziția dintre lumea veche și realitatea în transformare. Istoricul colectiv al regiunii, reflectat prin detalii cotidiene, este dublat de o puternică dimensiune mitică și simbolică – de la imaginea calului, ca simbol al puterii, până la folosirea luminii și umbrei ca elemente de structurare narativă și psihologică. Astfel, proza celor doi autori oferă o imagine complexă a identității balcanice, ilustrând, prin simboluri recurente, psihologia personajelor și criza valorilor într-un moment de cotitură istorică.

This paper aims to analyze how Balkan literature reflects the disintegration of a traditional world through a subtle interplay of light and shadow, both stylistically and symbolically, in the prose of Mihail Sadoveanu and Bora Stanković. The comparative study is based on the short stories “Iapa lui Vodă” and “Stari dani”, highlighting how mythical, symbolic, and ritualistic elements are integrated into the narrative structure, contributing to the shaping of Balkan cultural identity and to the representation of the decline of an archaic world in the context of emerging modernity. The analysis follows a series of recurring motifs, thematically organized, in order to emphasize the shared cultural specificity of the Balkan region. The represented spaces and settings (the inn, the neighborhood, the interior of the house), the narrative tone, the presence of feasts, drinking, and celebratory moments, as well as the construction of characters, contribute to the configuration of a tense and nostalgic atmosphere, situated between the old world and a transforming reality. The collective historical memory of the region, reflected through seemingly everyday details, is doubled by a pronounced mythical and symbolic dimension – from the image of the horse, as a sign of strength, to the interplay of light and shadow as narrative and psychological devices. Thus, the prose of both authors offers a complex and nuanced portrayal of Balkan identity, illustrating, through recurring symbols, the psychology of the characters and the crisis of values in a moment of profound historical rupture.