Spații, exiluri și cartografii afective. Arca lui Goma din perspectivă geocritică [Articol]

Abstract

Pornind de la premisele geocriticii contemporane și de la contribuțiile teoretice ale lui Bertrand Westphal, Edward Soja, Yi-Fu Tuan și Robert T. Tally Jr., studiul propune o lectură a volumului Arca lui Goma de Aliona Grati din perspectiva raporturilor dintre spațiu, memorie și identitate. Ipoteza centrală este aceea că volumul depășește statutul unei simple biografii intelectuale și poate fi interpretat ca o veritabilă cartografie afectivă a destinului lui Paul Goma. Analiza urmărește modul în care principalele spații ale existenței scriitorului – Basarabia natală, teritoriile refugiului, universul concentraționar, Parisul exilului și biblioteca închipuită în ultimul interval de existenţă terestră – participă la configurarea unei geografii existențiale complexe. O atenție specială este acordată relației dintre topofilie și experiența dezrădăcinării, mecanismelor de transformare a locului în memorie și funcției simbolice a exilului ca formă de deterritorializare. Totodată, studiul examinează semnificația metaforei arcei ca dispozitiv de conservare identitară și memorială, darătând că Aliona Grati reconstruiește nu doar biografia unui scriitor, ci și harta afectivă a unei conștiințe modelate de pierdere, excludere și permanentă reconfigurare spațială. În finalul lui, Arca lui Goma apare ca un atlas existențial în care geografia și memoria se suprapun până la indistincție, transformând experiența exilului într-o formă privilegiată de supraviețuire culturală și identitară.

Starting from the premises of contemporary geocriticism and drawing on the theoretical contributions of Bertrand Westphal, Edward Soja, Yi-Fu Tuan, and Robert T. Tally Jr., my study proposes a reading of Aliona Grati’s Goma’s Ark through the lens of the relationships between space, memory, and identity. Its central hypothesis is that the volume transcends the status of a mere intellectual biography and may be interpreted as a genuine affective cartography of Paul Goma’s destiny. The analysis explores the ways in which the major spaces of the writer’s existence – his native Bessarabia, the territories of refuge, the universe of political imprisonment, the Paris of exile, and the library imagined during the final stage of his earthly life – contribute to the configuration of a complex existential geography. Special attention is paid to the relationship between topophilia and the experience of uprootedness, to the mechanisms through which place is transformed into memory, and to the symbolic function of exile as a form of deterritorialization. At the same time, the study examines the significance of the ark metaphor as a device of mnemonic and identitarian preservation, demonstrating that Aliona Grati reconstructs not only the biography of a writer, but also the affective map of a consciousness shaped by loss, exclusion, and continuous spatial reconfiguration. Ultimately, Goma’s Ark emerges as an existential atlas in which geography and memory overlap to the point of indistinction, transforming the experience of exile into a privileged form of cultural and identitarian survival.