Traduction et fragmentation identitaire dans le cas de l’écrivain translingue [Articol]

Abstract

Scriitorii translingvi au câștigat recent o vizibilitate deosebită. Fără a lua în considerare principalele premii literare pariziene (Goncourt, Renaudot, Femina, Médicis și Goncourt des lycéens) ca indicatori infailibili ai formei literaturii în limba franceză, observăm că, între 1990 și 2014, scriitorii translingvi au câștigat 10% din premii, o proporție disproporționată față de producția lor în cadrul literaturii în limba franceză. Este demn de remarcat în special faptul că scriitorii premiați: Eduardo Manet, Andreï Makine, Vassilis Alexakis, Boris Schreiber, Nancy Huston, François Cheng, Shan Sa, Dai Sijie și Atiq Rahimi, au fost cel mai adesea citiți și prezentați ca autori translingvi. În acest context, această cercetare abordează provocările traducerii în cazul scriitorului translingv și natura palimpsestoasă a textului în limba țintă. În acest scop, se va baza pe o creație literară bilingvă, evidențiind problema traducerilor, dar și pe cea a heterolingvismului în literatură: Cuvîntul nisiparniță, scris de Dumitru Țepeneag. Se va studia modul în care textul produs (inițial în limba română, devenind în cele din urmă integral în limba franceză) devine un mediu multilingv și diglosic. Scopul este de a examina și ilustra noțiunile de dezrădăcinare nativă și înrădăcinare într-un alt spațiu și cum această dihotomie este vizibilă atât în cadrul literar, cât și în traducere/ vs./retroversii. Translingual writers have recently gained particular visibility. With out considering the main Parisian literary prizes (Goncourt, Renaudot, Femina, Médicis and Goncourt des lycées) as infallible indicators of the form of French-language literature, we note that, between 1990 and 2014, translingual writers won 10% of the prizes, a proportion disproportionate to their output within French-language literature. It is particularly noteworthy that the prize-winning writers: Eduardo Manet, Andreï Makine, Vassilis Alexakis, Boris Schreiber, Nancy Huston, François Cheng, Shan Sa, Dai Sijie and Atiq Rahimi, were most often read and presented as translingual authors. In this context, this research addresses the challenges of translation in the case of the translingual writer and the palimpsest nature of the target language text. To this end, it will be based on a bilingual literary creation, highlighting the problem of translations, but also that of heterolingualism in literature: The Word Sandstone, written by Dumitru Țepeneag. It will study how the produced text (initially in Romanian, eventually becoming entirely in French) becomes a multilingual and diglossic medium. The aim is to examine and illustrate the notions of native uprooting and rooting in another space and how this dichotomy is visible both in the literary framework and in translation/vs./retroversions.