ACTORI EROTICI PE SCENA CUPLULUI ÎN ROMANELE DE DRAGOSTE ALE LUI AURELIU BUSUIOC

Abstract

Deși a debutat editorial, în 1955, cu o plachetă de poezii umoristice și cu o carte pentru copii – cărora le-au succedat, în deceniile care au urmat, încă cinci volume de versuri, două de proză scurtă și două piese de teatru –Aureliu Busuioc e unanim considerat astăzi drept unul dintre corifeii literaturii basarabene postbelice, mai cu seamă grație romanelor sale, care au avut un impact considerabil în afirmarea speciei nu doar în spațiul literar românesc, ci chiar și în cel european, dacă avem în vedere succesul de care s-au bucurat traducerile acestora în Rusia, Germania, Ucraina, Cehia, Bulgaria, Slovacia etc. După Singur în fața dragostei (1966) – care spărgea tradiția vulgară a realismului socialist reabilitând esteticul, propunând un alt tip de erou și o altă formulă narativă – au urmat romanele Unchiul din Paris (1973), Local– ploi de scurtă durată (1986), Lătrând la lună (1997), Pactizând cu diavolul (1999), Spune-mi Gioni (2003), Hronicul găinarilor (2006), Şi a fost noapte... (2012). Printr-un bizar joc al hazardului, atât primul cât și ultimul dintre romanele mai sus menționate aparțin, tematic, prozei de factură erotică – domeniul în care Aureliu Busuioc rămâne un neîntrecut maestru. Deşi aflate, în timp, la o distanță de aproape o jumătate de veac, cele două romane au o serie de caracteristici comune, cum ar fi: reactualizarea modelului interbelic, interferența filonului tradiționalist cu cel modernist sau chiar postmodernist, autoscopia și, mai ales, analiza lucidă a sentimentului erotic, intelectualizarea discursului narativ prin utilizarea codului cultural drept ramă pentru ficțiunea erotică, precum și alte convenții artistice ale erosului. Evoluția acestor forme ale imaginarului erotic – de la Singur în fața dragostei până la Şi a fost noapte... – constituie obiectul investigațiilor noastre în prezentul articol.Although he made his editorial debut in 1955 with a plaque of humorous poems and a children's book - which was succeeded in the following decades by five more volumes of verse, two short prose and two plays - Aureliu Busuioc is unanimously considered today as one of the leaders of post-war Bessarabian literature, especially thanks to his novels, which had a considerable impact in asserting the species not only in the Romanian literary space, but even in Europe, if we consider the success their translations had in Russia, Germany, Ukraine, the Czech Republic, Bulgaria, Slovakia, etc. After Alone in Love (1966) - which shattered the vulgar tradition of socialist realism by rehabilitating aesthetics, proposing a different kind of hero and a different narrative formula - followed the novels Uncle of Paris (1973), Local - Short Rains (1986) , Barking at the Moon (1997), Pacting with the Devil (1999), Tell Me Gioni (2003), Chicken Chronicle (2006), And It Was Night... (2012). Through a bizarre game of chance, both the first and the last of the novels mentioned above belong, thematically, to erotic prose - the field in which Aureliu Busuioc remains an unsurpassed master. Although almost half a century apart, the two novels have a number of common features, such as the updating of the interwar model, the interference of the traditionalist with the modernist or even postmodernist vein, autoscopy, and especially lucid analysis of erotic feeling, intellectualization of narrative discourse by using cultural code as a framework for erotic fiction, as well as other artistic conventions of eros. The evolution of these forms of the erotic imaginary - from Alone in the face of love to And it was night... - is the subject of our investigations in this article.