Rezonanțe arhetipale și rezistență estetică: poezia lui Cezar Baltag în contextul literar și politic al generației resurecției lirismului [Articol]

Abstract

Acest articol tratează poezia generației șaizeciste românești, cu un accent special pe opera lui Cezar Baltag, explorând modul în care lirica a devenit un spațiu al rezistenței culturale și estetice într-o perioadă dominată de cenzură și dogmatism ideologic. Poezia lui Cezar Baltag, reprezentativă pentru generația șaizecistă, a fost o formă de rezistență estetică. Prin structuri arhetipale complexe, care au îmbinat revolta, refuzul și progresul, poetul a reușit să reflecte drama poporului român din anii comunismului și să contribuie decisiv la reînnoirea liricii române. Articolul analizează modul în care imaginile artistice, concepute într-o manieră complexă și arhetipală, au permis poetului să exprime revolta, ironia și reflecția filosofică asupra realității, păstrând în același timp autenticitatea și valoarea estetică a liricii românești.

This article examines the poetry of the Romanian 1960s generation, with a special focus on the work of Cezar Baltag, exploring how lyricism became a space for cultural and aesthetic resistance during a period dominated by censorship and ideological dogmatism. Cezar Baltag’s poetry, representative of the sixties generation, was a form of aesthetic resistance. Through complex archetypal structures, which combined revolt, refusal, and progress, the poet managed to reflect the drama of the Romanian people during the years of communism and to contribute decisively to the renewal of Romanian lyricism. The article analyzes how artistic images, created in a complex and archetypal manner, allowed the poet to express revolt, irony, and philosophical reflection on reality, while maintaining the authenticity and aesthetic value of Romanian lyric poetry.