Cezar Baltag: criptări, simboluri, divagații în contextul regimului ceaușist [Articol]

Abstract

În acest articol este prezentată legătura dintre poezia generației șaizeciste și regimul ceaușist, în mod special, opera lui Cezar Baltag și influențele cenzurii regimului politic asupra modului în care poetul și-a structurat discursul, cum și-a definit vocea în cadrul estetismului fabricat al acelei perioade (în care el a debutat), cum a rezistat individual. Pentru literatura română, regimul comunist s-a dovedit a fi nu doar un factor limitativ, ci și un catalizator al unei serii de experimente literare, practicate de scriitorii care au ținut să evite scriitura propagandistă, astfel creând un nou tip de poezie, încifrată în formulările admisibile. Ca să nu fie condamnat la tăcere, și Cezar Baltag a făcut concesii regimului, astfel primele sale cărți: Comuna de aur (1960) și Vis planetar (1964) reprezintă un tribut scump, pe care el îl recunoaște mai apoi. Însă ceea ce îl face pe scriitor valoros este faptul că și-a păstrat identitatea culturală și artistică datorită unei formule poetice adaptate – un ermetism salvator, ce îmbină elemente ludice, care apar în Madona din dud, Răsfrângeri, Chemarea numelui, concepte din științele ezoterice, din mitologie, basm și folclor. Ermetismul său și metafizica abordată în textele sale s-au dovedit a fi salvatoare pentru spiritul poetului, iar temele centrale din lirica lui Baltag au o puternică nuanțare individuală, a personalității poetului. Ceea ce îl prezintă ca pe un scriitor extrem de important, atât pentru lirica acelei perioade, cât și pentru cea contemporană.

This article presents the connection between the poetry of the sixties generation and the Ceausius regime, in particular, the work of Cezar Baltag and the influences of the censorship of the political regime on the way in which the poet structured his speech, how he defined his voice within the fabricated aestheticism of that periods (in which he debuted), how he endured individually. For Romanian literature, the communist regime proved to be not only a limiting factor, but also a catalyst for a series of literary experiments, practiced by writers who tried to avoid propagandist writing, thus creating a new type of poetry, included in the admissible formulations. In order not to be condemned to silence, Cezar Baltag also made concessions to the regime, thus his first books: The Golden Commune (1960) and Planetary Dream (1964) represent an expensive tribute, which he later acknowledged. But what makes the writer valuable is the fact that he has preserved his cultural and artistic identity thanks to an adapted poetic formula – a saving hermeticism, which combines playful elements, which appear in Madonna of Mulberry, Defeats, Calling the Name, concepts from the esoteric sciences, from mythology, fairy tale and folklore. His hermeticism and the metaphysics addressed in his texts proved to be saviors for the poet’s spirit, and the central themes in Baltag’s lyrics have a strong individual nuance, of the poet’s personality. Which presents him as an extremely important writer, both for the lyric of that period and for the contemporary one.