Ciorile din emblemă. O lectură în cheie zoopoetică a liricii lui Virgil Mazilescu [Articol]

Abstract

După cum i-o arată și titlul, studiul de faţă propune o revizitare a liricii lui Virgil Mazilescu, dintr-o perspectivă pluridisciplinară, aceea a studiilor despre animale. Voi trece în revistă volumele sale de versuri – Versuri (1968), Fragmente din originea de odinioară (1970), Va liniște va fi seară (1979) și Guillaume poetul și administratorul (1983) – pentru a scoate în evidenţă imaginarul animal și importanţa lui în articularea poeticii specifice. De asemenea, voi arăta felul în care elementele de bestiar (fie ele aparent realiste ori fabuloase) cu portanţă semnificativă sunt inserate în interiorul unor tropi ce sugerează în mod frecvent fragilitatea fiinţei umane și inconsistenţa reprezentării într-un univers distopic. Un alt punct de interes în cercetare va fi analiza gesturilor poetice în care par a fi implicate atât fiinţe umane de cerneală, cât și alterităţi non-umane ori simili-umane ale acestora. În acest sens, voi avea în vedere mai ales conceptul de zoopoetică al lui Aaron M. Moe, care teoretizează un nou mod de înţelegere a gesturilor din lirica secolului al XX-lea, expunând (și analizând cu precădere) locurile în care „gesturile formei poetice depind de, mimează sau se joacă cu gesturile animalelor” și prin urmare transformă poezia într-un „eveniment [în care sunt implicate] multispecii” (Moe 2014: 24). Astfel de evenimente implicând întâlnirea fertilă și dialogul implicit dintre specii diferite sau entităţi create prin hibridizarea lor sunt incluse în fiecare dintre volumele lui Virgil Mazilescu. The present study proposes a revisitation of Virgil Mazilescu’s poetry, from an interdisciplinary perspective, that of animal studies. I will consider and analyze his volumes – “Versuri”/ “Verses” (1968), “Fragmente din regiunea de odinioară”/ “Fragments from the old region” (1970), “Va liniște va fi seară”/ “There will be silence there will be evening” (1979) and “Guillaume poetul și administratorul”/ “Guillaume the poet and the administrator” (1983) – in order to highlight the animal imaginary and its importance in the articulation of specific poetics. I will also show how the bestiary elements (whether apparently realistic or fabulous) are inserted within tropes that suggest the fragility of the human being and the inconsistency of representation, in a dystopian universe. Another point of interest in the present research will be the analysis of poetic gestures in which both human entities and their non-human or human-like alterities seem to be involved. In this sense, I will especially consider Aaron M. Moe’s concept of zoopoetics, which theorizes a new way of understanding gestures in twentieth-century poetry and poetics, exposing (and analyzing) the particular places where “gestures of poetic form depend on, mimic, or play with animal gestures” and therefore transform poetry into a “multi-species event” (Moe 2014: 24). Such poetic events involving the fertile encounter and implicit dialogue between different species or entities created by their hybridization are included in each of Virgil Mazilescu’s volumes. On the one hand, they have the role of thematizing the nature of the poetic text itself.