Octav Dessila și romanul sentimental românesc interbelic [Articol]

Abstract

Articolul de față propune o incursiune în literatura sentimentală interbelică a romancierului Octav Dessila. Dat fiind faptul că acest studiu este parte dintr-o teză doctorală în lucru care cercetează romanul sentimental în literatura română interbelică, obiectele analizei mele sunt constituite de cele două romane sentimentale ale autorului publicate la începutul și la sfârșitul anilor ’30: București, orașul prăbușirilor (1930) și Două chemări (1938). Pe de o parte, voi urmări cum se configurează acestea în raport cu tehnicile și procedeele specifice romanului sentimental. Pe de altă parte, în cercetare voi avea în vedere explorarea manierei în care Dessila aduce în prim-plan factorul social care polarizează intriga sentimentală. În acest sens, mă interesează cum se raportează personajele la modernitate și mai ales la opoziția dintre tradiționalism și modernitate zugrăvită sugestiv în paginile celor două romane. Studiul lui Z. Ornea, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, este reprezentativ pentru suportul critic, mai ales prin analiza pe care o face dihotomiei dintre civilizația patriarhală și civilizația capitalistă reflectată literar. Cercetarea de față reprezintă și un demers de valorificare a literaturii de consum și a unor profiluri de autori de romane sentimentale interbelice care merită (re)aduse în atenția studiilor literare.

This article offers an exploration of the interwar sentimental literature of the novelist Octav Dessila. Given that this study is part of an ongoing doctoral thesis investigating the Sentimental Novel in Romanian Interwar Literature, my analysis focuses on the author’s two sentimental novels published at the beginning and at the end of the 1930s: București, orașul prăbușirilor (1930) and Două chemări (1938). On the one hand, I will examine how these works are configured in relation to the techniques and devices characteristic of the sentimental novel. On the other hand, the research aims to explore the manner in which Dessila foregrounds the social dimension that shapes and polarizes the sentimental plot. In this regard, my interest lies particularly in how the characters relate to modernity, and especially to the opposition between traditionalism and modernity, depicted suggestively throughout the novels. Z. Ornea’s study, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea (“Traditionalism and Modernity in the Third Decade”), serves as a representative critical framework, particularly through its analysis of the dichotomy between patriarchal and capitalist civilizations as reflected in literature. At the same time, this study constitutes an effort to re-evaluate popular literature and to bring back into scholarly discussion certain profiles of interwar sentimental novelists who deserve renewed critical attention.