Demontarea prejudecatii cu privire la insignifianta portretului si a peisajului în opera lui Ion Creanga [Articol]

Abstract

Ceea ce a condus la ipostaza de scriitor a lui Ion Creangă a fost talentul deosebit de orator. Acesta reprezenta pentru universul sătesc al acelor vremuri centrul universului în momentul în care se așeza în fața lor și povestea produsul imaginației sale. Deși inițial Creangă nu este apreciat la adevărata sa valoare, Titu Maiorescu pune accent pe talentul deosebit pe care acesta îl are asemuindu-l cu marii scriitori ai literaturii universale. Prin scrierile sale, atât în basme, dar mai ales în micul roman, Creangă oferă o biografie a satului, una bazată pe ironie și umor. Zoe Dumitrescu Bușulenga remarcă faptul că opera lui Ion Creangă comunică din toate punctele de vedere valorile folclorului, valori etice și estetice. Lumea lui va avea tot timpul o nuanță etică. Acesta este profund influențat de etosul popular. Lucrarea de față intitulată Demontarea prejudecății cu privire la insignifianța portretului și a peisajului în opera lui Ion Creangă vizează o analiză aprofundată asupra modului în care literatura și pictura corelează în proza mimat-memorialistică a lui Creangă. What led to Ion Creanga's hypostasis as a writer was his particular oratory talent. This represented in the rural universe of that time the center of the universe when he stood before them and told the product of his imagination. Although initially Creanga is not appreciated at his true value, Titu Maiorescu emphasizes the special talent that he has by comparing him with the great writers of universal literature. Through his writings, both in fairy tales and especially in the ”little novel”, Creanga offers a biography of the village, one based on irony and humor. Zoe Dumitrescu Bușulenga notes that Ion Creanga's work communicates from all points of view the values of folklore, as well as ethical and aesthetical values. His world will always have an ethical hue. It is deeply influenced by the popular ethos. The present paper entitled Dismissing the prejudice on the insignificance of the portrait and the landscape in the work of Ion Creanga aims at an in-depth analysis of the way literature and painting correlate with Creanga's mimatum-memorial prose.