Companiile militare private în dreptul internaţional umanitar [Articol]

Abstract

În contextul conflictelor contemporane ca de exemplu războiul din Ucraina, atenția internațională s-a îndreptat spre companiile militare și de securitate private ori CMSP. Definite ca entități care oferă contracost servicii militare variate, aceste companii există de mult timp, dar lipsa unei reglementări internaționale clare creează o zonă gri periculoasă. Articolul studiază evoluția mercenariatului din antichitate și Evul Mediu până la corporațiile militare moderne, evidențiind transformarea mercenarilor în industrie transnațională a războiului privat. Cazuri precum Blackwater implicată în masacrul Nisour Square, 2007 și Grupul Wagner acuzat de atrocități în Siria, Libia, Mali și de o rebeliune armată în Rusia, 2023 ilustrează lacunele legale actuale. Studiul examinează reglementările relevante ale dreptului internațional umanitar: Protocolul adițional I 1977 la Convențiile de la Geneva, care definește strict „mercenarul” prin șase criterii cumulative și refuză mercenarilor statutul de combatanți sau prizonieri de război, precum și Convenția ONU 1989 împotriva mercenarilor, ratificată de puține state. Se arată că personalul CMSP evită de obicei încadrarea sub aceste definiții, considerate prea înguste pentru realitățile moderne. Sunt analizate și instrumente soft law precum Documentul de la Montreux 2008 – care reafirmă obligațiile statelor față de CMSP și oferă bune practici de control – și Codul internațional de conduită ICoC, 2010 al industriei, un cod voluntar adoptat de numeroase companii ce impune standarde de respectare a drepturilor omului și transparență. In the context of contemporary conflicts, such as the war in Ukraine, international attention has shifted towards private military and security companies (PMSCs). Defined as entities that provide various military services for payment, these companies have existed for a long time, but the absence of clear international regulation creates a dangerous grey area. This article examines the evolution of mercenarism from antiquity and the Middle Ages to modern military corporations, highlighting the transformation of mercenaries into a transnational private warfare industry. Cases such as Blackwater’s involvement in the 2007 Nisour Square massacre, and the Wagner Group, accused of atrocities in Syria, Libya, Mali, and of an armed rebellion in Russia in 2023, illustrate current legal loopholes. The study analyzes relevant provisions of international humanitarian law: the 1977 Additional Protocol I to the Geneva Conventions, which strictly defines "mercenary" through six cumulative criteria and denies mercenaries the status of combatants or prisoners of war, as well as the 1989 UN Convention against the Recruitment, Use, Financing and Training of Mercenaries, ratified by only a few states. It is shown that PMSC personnel usually avoid falling under these definitions, which are considered too narrow for modern realities. The article also examines soft law instruments such as the 2008 Montreux Document – which reaffirms states’ obligations regarding PMSCs and offers best practices for oversight – and the 2010 International Code of Conduct (ICoC) for the industry, a voluntary code adopted by many companies that imposes standards for human rights compliance and transparency.