MODALITATEA LINGVISTICĂ: ÎNTRE CATEGORIA LOGICO-FILOSOFICĂ ȘI FUNCȚIONAL-SEMANTICĂ

Abstract

Categoria gramaticală a modalității, interpretată controversat, este investigată o perioadă îndelungată. Acest fapt sugerează necesitatea de a fi elucidate anumite aspecte de ordin conceptual ale categoriei semnalate, luând în considerare actualitatea sa pentru descrierea particularităților și structurii diferitelor limbi, în general. Articolul de față vizează funcționarea modalității în calitatare de entitate semantico-pragmatică, ținând seama, totodată, de unele implicații logico-filosofice ale problemei abordate. În tentativa de a sintetiza diverse viziuni privind acest concept, am analizat opoziția real / ireal în raport cu lumea obiectivă, dincolo de o universalie pur lingvistică, devenind, astfel, o expresie a empatiei umane prin actul comunicativ de identificare lingvistică.

The grammatical category of modality has been under controversial investigation for a long period of time. This fact suggests the need to elucidate certain conceptual aspects of the reported category, taking into account its topicality to describe the particularities and structure of different languages in general. The present article focuses on the functionality of modality as a semantic-pragmatic entity, taking into account, at the same time, some logical-philosophical implications of the approached problem. In an attempt to synthesize various views on the concept, we have analysed the real/unreal opposition in relation to the objective world, beyond a purely linguistic universality, thus becoming an expression of human empathy through the communicative act of linguistic identification.