Cooperarea UE–NATO în gestionarea crizelor și consolidarea stabilității regionale: de la Berlin plus la cazul Kosovo [Articol]

Abstract

Articolul analizează cooperarea dintre Uniunea Europeană și NATO în domeniul securității, apărării și gestionării crizelor, cu accent pe complementaritatea dintre dimensiunea politico-militară a NATO și instrumentele civile, juridice și instituționale ale Uniunii Europene. Într-un context internațional marcat de războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei, amenințări hibride, atacuri cibernetice, instabilitate regională și vulnerabilități ale infrastructurii critice, parteneriatul strategic UE–NATO devine indispensabil pentru securitatea euro-atlantică. Cercetarea evidențiază evoluția cooperării, de la Declarația NATO–UE din 2002 și aranjamentele Berlin Plus din 2003, până la declarațiile comune din 2016, 2018 și 2023 și la implementarea celor 74 de propuneri comune. O atenție distinctă este acordată cazului Kosovo, unde misiunea KFOR condusă de NATO și misiunea EULEX a Uniunii Europene demonstrează complementaritatea practică dintre securitatea militară și consolidarea statului de drept. Articolul concluzionează că parteneriatul UE–NATO nu presupune fuziune instituțională, ci coordonare strategică, interoperabilitate și delimitarea eficientă a responsabilităților.

The article analyses cooperation between the European Union and NATO in the field of security, defence and crisis management, with a focus on the complementarity between NATO’s political-military dimension and the European Union’s civilian, legal and institutional instruments. In an international context marked by the Russian Federation’s war of aggression against Ukraine, hybrid threats, cyberattacks, regional instability and vulnerabilities of critical infrastructure, the EU–NATO strategic partnership has become indispensable for Euro-Atlantic security. The research highlights the evolution of cooperation, from the 2002 NATO–EU Declaration and the 2003 Berlin Plus arrangements to the Joint Declarations of 2016, 2018 and 2023 and the implementation of the 74 common proposals. Particular attention is paid to the Kosovo case, where the NATO-led KFOR mission and the European Union’s EULEX mission demonstrate the practical complementarity between military se curity and the consolidation of the rule of law. The article concludes that the EU–NATO partnership does not imply institutional merger, but strategic coordination, interoperability and effective division of responsibilities.