TIMP ȘI REFERINȚĂ TEMPORALĂ ÎN LIMBĂ

Abstract

Analiza lingvistică modernă a eșuat în tentativele sale de a aborda timpul anume prin limitarea semnificativă a valențe -lor semantice ale timpurilor verbale. Această stare a lucrurilor a cauzat revenirea la teoriile gramaticale clasice, după mai multe decenii de dominație a lingvisticii așa-zise moderne, reprezentată de structuralism și lingvistica textuală. Descrierile timpului în limbă au beneficiat substanțial de renașterea interesului pentru gramaticile tradiționale. În aceste coordonate, contribuția pragmaticii este concepută drept o completare a descrierilor lingvistice cu analize pragmatice.

Modern linguistic analysis has failed in its attempts to approach tense, namely by significantly limiting the semantic richness of verbal tenses. This state of affairs caused the return to classical grammatical theories, after several decades of domination of socalled modern linguistics, represented by structuralism and text linguistics. Tense descriptions in language have benefited substantially from this resurgence of interest in traditional grammars. The contribution of pragmatics, and the future of research in linguistics, is conceived in this framework as supplying linguistic descriptions with pragmatic analysis.