LE POUVOIR JUDICIAIRE DE LA LANGUE : VERS UNE SEMIOTIQUE DE LA PLAIDOIRIE

Abstract

Prezentul articol se referă la discursul judiciar și în special la pledoariile analizate din punctul de vedere al metodei semiotice și al geometriei gândirii. Autorul analizează atât structura discursului judiciar, cât și conținutul lexico-stilistic și filosofic al acestuia în ceea ce privește evoluția gândirii judiciare în baza exemplului Franței. Corpusul este alcătuit din 43 de discursuri judiciare, pledoarii ale de avocațilo, discursuri de acuzație și scrieri literare având funcții de pledoarii. Concluzia esențială,care rezultă din articol, este că limba are și o putere judiciară. Concluziile pragmatice, extrase din corpusul analizat, sunt folosite pentru a crea o bază de date eficientă pentru implementarea unui instrument informatic distractiv pentru a preda elocvența justiției părților în cauză.

The present article deals with judicial discourse, including the pleading, which is analyzed from the point of view of the semiotic method and the method of the geometry of thought. The author considers both, the structure of the judicial discourse and itslexico-stylistic and philosophical content according to the evolution of judicial thought based on the example of France. The corpus consists of 43 judicial speeches, pleadings of lawyers, speeches of accusation and literary writings having the function of pleadings. The main conclusion that follows from the article is that the language has a judicial power. The pragmatic conclusions, drawn from the analyzed corpus, serve to set up an effective database for the implementation of a playful informative tool to teach legal eloquence to concerned students.