Despre unicitatea unui poet interbelic – G. Călinescu

Abstract

George Călinescu, personalitate marcantă și polivalentă a culturii naționale, deopotrivă savant și romancier, poet și istoric literar, dramaturg și ziarist, critic literar și profesor, moralist și reporter, construiește abil și livresc universul poetic, în care el, scriitorul, alimentat de vibrația geniului creator, devine personajul unui joc liric autentic. Miza demersului nostru, care se vrea a fi recuperator, constă în readucerea în actualitate a textelor lirice călinesciene, în vederea evidențierii valorilor estetice și expresive ale conținutului tematic. Totodată, în prezentul studiu, vom analiza aplicativ și minuțios „poezia unui cărturar” care „doarme cu capu-n carte” (Nicolae Manolescu), și care, în adâncimea abisală a contemplării umane, teoretizează viaţa în care personajul principal, Omul, apare sub înfățișarea unui demiurg, stăpânitor al cerului și al pământului, impetuos și solitar, „iscusită, înaltă făptură” care se pierde prin „roua fîneții”, prin „trifoiul dimineții”, în „parfumata livadă”, în „valea adâncă/ cu bușteni de brad”. În poezie se remarcă mai ales potenţialul intelectual, hermeneutic, didactic al scriitorului G. Călinescu, în detrimentul celui artistic.

G. Călinescu, an outstanding and polyvalent personality of our national culture, at the same time a scholar and a novelist, a poet and a literary historian, a playwright and a journalist, a literary critic and a teacher, a moralist and a reporter, skilfully constructs the poetic universe, in which he, the writer, fuelled by the vibration of creative genius, becomes the character of an authentic lyrical game. Our retrieving endeavour aims to bring Călinescu’s lyrical texts back into the limelight to highlight the aesthetic and expressive values of their thematic content. At the same time, this study will meticulously investigate “the poetry of a scholar” who “rests with his head lain on a book” (Nicolae Manolescu), and who, in the abyssal depth of human contemplation, theorises the life in which the main character, Man, appears under the guise of a demiurge, ruler of heaven and earth, impetuous and solitary, “a skilful, tall creature” who loses himself in the “dew of the hay”, in the “morning clover”, in the “sweet-scented orchard”, in the “deep valley / with fir tree logs”. In poetry, the writer Călinescu’s intellectual, hermeneutic and pedagogical potential takes over to the detriment of the artistic dimension.