Literatura sovietică pentru copii – instrument de colonizare educațională [Articol]

Abstract

Articolul analizează rolul literaturii sovietice pentru copii ca instrument de îndoctrinare în Basarabia postbelică. În perioada stalinistă, scriitorii au fost constrânși să promoveze modelul homo sovieticus, dar și teme precum cultul personalității, munca socialistă și negarea identității naționale. Literatura a devenit un material de propagandă, sacrificând esteticul în favoarea ideologiei. Totuși, după 1953, „dezghețul” hrușciovist a permis o relativă liberalizare și recuperarea tradiției clasice românești. Această mutație de paradigmă este înfăptuită de generația șaizecistă, prin autori precum Grigore Vieru sau Aureliu Busuioc, care au redefinit estetica genului, înlocuind lozincile rigide cu texte în care se punea accentul pe autenticitate și valorile umane.

The article examines the role of Soviet children’s literature as an instrument of indoctrination in postwar Bessarabia. During the Stalinist period, writers were compelled to promote the model of homo sovieticus, along with themes such as the cult of personality, socialist labour, and the denial of national identity. Literature thus became a vehicle of propaganda, sacrificing aesthetic value in favour of ideology. However, after 1953, the Khrushchev Thaw allowed for a degree of liberalisation and the recovery of the Romanian classical tradition. This shift in paradigm was carried out by the generation of the 1960s, represented by authors such as Grigore Vieru and Aureliu Busuioc, who redefined the aesthetics of the genre by replacing rigid slogans with texts that emphasised authenticity and human values.