PARTICULARITĂȚI ALE TOPICII ÎN TEXTUL RELIGIOS TRADUS DIN SLAVONĂ

Abstract

Textele religioase, traduse din limba slavonă în cea română și publicate la Tipografia Eparhială din Chișinău în secolul al XIX-lea, se caracterizează printr-un șir de particularități (îndeosebi sintactice și lexicale), care se datorează influenței originalului slavon. Printre abaterile de la norma limbii literare, provocate de această influență, se înscriu și cele de topică, în special dislocările și inversiunile constituentelor diferitor structuri sintactice, analizate în prezentul studiu în baza materialului excerptat din două texte religioase – „Instrucția blagocinului” și „Acatistul cuviosului Serafim din Sarov” – traduse din slavonă și publicate la un interval de aproape un secol: în 1827 și în 1910

Religious texts, translated from Slavic into Romanian and published at the Eparchial Printing House in Chisinau in the nineteenth century, are characterized by a number of peculiarities (especially syntactic and lexical), due to the influence of the original Slavic. Among the deviations from the norm of the literary language caused by this influence are also the order of words, especially the dislocations and inversions of the constituents of different syntactic structures, analyzed in the present study on the basis of the extract from two religious texts – the “Blagocin instruction” and “The akathist of St. Seraphim of Sarov” – translated from Slavic and published about a century ago: in 1827 and in 1910.