Evreii din Basarabia în politica imperială rusă în secolul al XIX-lea [Rezumat]

Abstract

Scopul lucrării. Scopul de bază al prezentei teze de doctor îl constituie studierea evoluției comunității evreiești din Basarabia în perioada țaristă și analiza dezvoltării acesteia pe teritoriul dintre Nistru și Prut, prin elucidarea și aprofundarea aspectelor legate de cadrul juridico-coercitiv aparte, cu conexiuni la cel social, statistic,educațional, spiritual, caritativ.Metodologia cercetării. În studiul nostru, am utilizat mai multe metode de cercetare clasică, dar și unele atipice pentru studiile cronologice, printre metodele puse în aplicare fiind: metoda deductivă, metoda inductivă, metoda critică, metoda juridică,metoda tipologizării, metoda empirică, metoda istorică, metoda structural-funcțională,metoda comparativă, metoda statistică, metoda sistemică, particularizarea și generalizarea, analogia și altele. Utilizarea metodelor menționate, prin compararea extinsă a diferitor perioade istorice, marcând principalele procese generale și particulare,și prin aplicarea celorlalte metode clasice, a permis atingerea scopurilor și obiectivelor prezentei teze de doctor şi a dus la rezultatele scontate.Ipoteza de cercetare. În baza analizei surselor documentare primare, a documentelor de arhivă din epocă, dar și a surselor istorice secundare, se constată că politicile confesionale ale Imperiului Rus față de evrei au avut un impact diferit asupra populației evreiești din Basarabia, generând o asimilare mai târzie și creând condiții mai bune pentru cultul mozaic, decât în alte gubernii din cadrul Zonei de Reședință Permanentă a Evreilor (Zona Evreiască). Totuși sistemul juridic-administrativ și coercitiv aplicat de către administrația rusă faţă de această categorie de populaţie nu a putut proteja nici comunitatea evreiască din Basarabia de una din convulsiile sociale ale Imperiului Rus – pogromurile.