Politica de securitate și apărare a Uniunii Europene: evoluție, fundament juridic și organizare [Articol]

Abstract

Politica de securitate și apărare comună a Uniunii Europene reprezintă una dintre cele mai importante dimensiuni ale acțiunii externe europene, având ca obiectiv consolidarea capacității Uniunii de a contribui la securitatea internațională, gestionarea crizelor, prevenirea conflictelor și promovarea păcii. Evoluția acestei politici reflectă transformările sistemului internațional, de la perioada post-Război Rece până la actualul context marcat de agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei, amenințări hibride, atacuri cibernetice, terorism, insecuritate energetică și instabilitate regională. Articolul analizează principalele etape ale dezvoltării Politicii de securitate și apărare comună, de la Tratatul de la Maastricht și Tratatul de la Lisabona până la Busola strategică, Cooperarea structurată permanentă, Fondul European de Apărare și Facilitatea Europeană pentru Pace. Sunt examinate fundamentul juridic al PSAC, rolul instituțiilor europene, misiunile civile și operațiunile militare ale UE, raporturile UE–NATO, provocările autonomiei strategice și cooperarea dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova în domeniul securității și apărării. Se concluzionează că PSAC constituie un instrument esențial pentru afirmarea UE ca actor de securitate, însă eficiența sa depinde de coeziunea statelor membre, capacitatea de decizie comună, investițiile în apărare, complementaritatea cu NATO și consolidarea parteneriatelor cu statele din vecinătatea estică.

The Common Security and Defence Policy of the European Union is one of the most important dimensions of the EU’s external action, aimed at strengthening the Union’s capacity to contribute to international security, crisis management, conflict prevention and the promotion of peace. The evolution of this policy reflects the transformations of the international system, from the post-Cold War period to the current context marked by the Russian Federation’s aggression against Ukraine, hybrid threats, cyberattacks, terrorism, energy insecurity and regional instability. The article analyses the main stages in the development of the Common Security and Defence Policy, from the Maastricht Treaty and the Lisbon Treaty to the Strategic Compass, Permanent Structured Cooperation, the European Defence Fund and the European Peace Facility. It examines the legal basis of CSDP, the role of EU institutions, civilian missions and military operations, EU–NATO relations, the challenges of strategic autonomy and cooperation between the European Union and the Republic of Moldova in the field of security and defence. The article concludes that CSDP is an essential instrument for affirming the EU as a security actor, but its effectiveness depends on the cohesion of Member States, common decision-making capacity, defence investment, complementarity with NATO and the strengthening of partnerships with countries in the Eastern neighbourhood.