Cooperarea UE–NATO în arhitectura de securitate euro-atlantică: evoluții, vulnerabilități și perspective strategice [Articol]

Abstract

Articolul analizează cooperarea dintre Uniunea Europeană și NATO în contextul transformărilor profunde ale mediului internațional de securitate. Războiul de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei, amenințările hibride, atacurile cibernetice, dezinformarea,vulnerabilitățile infrastructurii critice și competiția geopolitică globală au demonstrate necesitatea consolidării parteneriatului strategic UE–NATO. Cercetarea evidențiază evoluția relației dintre cele două organizații, de la aranjamentele Berlin Plus și declarațiile commune din 2016, 2018 și 2023, până la cooperarea actuală în domeniul mobilității militare, apărăriicibernetice, rezilienței, sprijinului pentru Ucraina și dezvoltării capabilităților de apărare. Articolul subliniază complementaritatea dintre NATO, ca pilon al apărării colective, și UE,ca actor politico-economic, normativ și de securitate, capabil să mobilizeze instrumente civile,financiare, industriale și diplomatice. Totodată, sunt analizate vulnerabilitățile cooperării,precum dependența europeană de capacitățile militare americane, diferențele de cultură strategică,investițiile inegale în apărare și ambiguitățile conceptului de autonomie strategică.Conceptul „Intermarium” este examinat ca posibilă formulă regională complementară, nu alternativă, pentru consolidarea flancului estic. The article analyses cooperation between the European Union and NATO in the context of profound transformations in the international security environment. The Russian Federation’s war of aggression against Ukraine, hybrid threats, cyberattacks, disinformation, vulnerabilities of critical infrastructure and global geopolitical competition have demonstrated the need to strengthen the EU–NATO strategic partnership. The research highlights the evolution of relations between the two organisations, from the Berlin Plus arrangements and the Joint Declarations of 2016, 2018 and 2023 to current cooperation in military mobility, cyber defence, resilience, support for Ukraine and defence capability development. The article underlines the complementarity between NATO, as the pillar of collective defen ce, and the EU, as a political, economic, normative and security actor capable of mobilizing civilian, financial, industrial and diplomatic instruments. At the same time, it analyses vulnerabilities in cooperation, such as Europe’s dependence on American military capabilities, differences in strategic culture, unequal defence investments and ambiguities surroundingthe concept of strategic autonomy. The „Intermarium” concept is examined as a possible complementary regional format, not as an alternative, for strengthening the eastern flank.