DIMENSIUNEA DIASTRATICĂ A LEXICULUI ÎN OPERA LUI DIMITRIE CANTEMIR (ÎN BAZA LUCRĂRII „DIVANUL”)

Abstract

Un moment semnificativ în istoria dezvoltării limbii române literare este răscrucea secolelor XVII-XVIII, perioadă considerată secolul de aur al culturii românești. Personalitatea care a manifestat o preocupare persistentă pentru îmbogățirea și cultivarea limbii române la această perioadă este savantul Dimitrie Cantemir, care prin lucrările sale a avut un impact substanțial asupra dezvoltării limbii române literare. În articolul nostru ne propunem să scoatem în evidență atât inovațiile lingvistice folosite de D. Cantemir în prima sa opera publicată în limba română – „Divanul”, cât și elementul de continuitate (elementul popular), întrucât acestea au contribuit la crearea unui stil original care să fie accesibil nu doar învățaților vremii, dar și cititorilor de rând.

An important moment of the Romanian language evolution is considered to be between late 17th century and early 18th century, a period which is named “the golden century” of the Romanian culture. The figure that manifested a persistent preoccupation with enriching and cultivating the Romanian language at that time was the scientist Dimitrie Cantemir. This article tackles the linguistic innovations, as well as the elements of linguistic continuity which the scholar makes use of in „Divanul”, his first work published in Romanian. The author manages to create an original style, accessible not only to the scholars of that time, but also to the average readers.