Person deixis as a sociocultural marker in pandemic discourse [Articol]

Abstract

This paper examines person deixis as a persuasive strategy in presidential pandemic rhetoric. Besides its referential function, person deixis can increase the power of persuasion by building social relationships, distributing agency and responsibility, fostering inclusion and shaping collective identity. The use of person deixis creates a sense of belonging, a space where moral values are shared as a nation and serve a common goal, to defeat the virus. We aim at providing a contrastive analysis of the speeches delivered by Maia Sandu, President of the Republic of Moldova, and Joe Biden, former US President, at the beginning of the pandemic, by focusing on the socio-pragmatic and cultural dimensions of personal pronoun use. By combining both quantitative and qualitative approaches, we study the cultural norms reflected by deictic choices. The research can contribute to the research on pandemic discourse as it provides a cross-cultural analysis of distinct conceptualizations of social cohesion in times of crisis.

Articolul dat examinează utilizarea deicticelor de persoană drept strategie persuasivă în discursul prezidențial. Pe lângă funcția referențială, pronumele personal atribuie discursului asertivitate, servind la construirea relațiilor sociale, distribuirea responsabilităților, astfel conturând identitatea colectivă. Utilizarea deicticelor de persoană generează, de asemenea, sentimentul de incluziune și apartenență, prin crearea unui spațiu în care valorile morale sunt împărtășite comunitar în același scop, de a învinge virusul Covid-19. În această lucrare ne propunem să realizăm o analiză comparativă a discursurilor livrate de Maia Sandu, președinte al Republicii Moldova, și Joe Biden, ex-președinte al SUA, la începutul pandemiei, pornind de la dimensiunile socio-pragmatice și culturale ale deicticelor în discursul public. Studiul îmbină analiza calitativă și cea cantitativă, pentru a cerceta modul în care alegerea formulelor de adresare și a pronumelui reflectă normele culturale. Articolul poate contribui la cercetarea discursului pandemic, oferind o analiză contrastivă a conceptualizării noțiunii de coeziune socială pe timp de criză.