DESPRE NOILE MODURI DE A GÂNDI ŞI DE A ALCĂTUI ISTORIA LITERARĂ

Abstract

Dialogul între Aliona Grati, redactor-șef al publicației Dialogica, și Ion Simuț, profesor la Universitatea din Oradea, critic și istoric literar, se duce pe marginea istoriei literare și a noilor moduri de a gândi și de a alcătui istoria literară. Autorul a două cărți de dată recentă Literaturile române postbelice (2017) și Cum se scrie istoria literară (2022) în care își expune propria teorie asupra istoriei literare și aplicarea ei practică, Ion Simuț consideră că îmbinarea criteriului estetic (cu tradiție și rezultate importante în perioada postbelică) cu cel politic nu doar va reînnoi metodologia de alcătuire a istoriei literare, ci va oferi o imagine autentică, necosmetizată a ceea ce s-a întâmplat în literatura română postbelică. Omul/scriitorul revoltat sau disident, în luptă cu constrângerile politice sau estetice, trebuie înfățișat alături de omul/scriitorul pasiv sau subversiv sau idealist creativ. Reacțiile scriitorilor la propria lor epocă sunt foarte diferite, reductibile în cele din urmă, potrivit lui Ion Simuț, la patru atitudini tipice, care se reflectă în patru literaturi (oportunistă, evazionistă, subversivă și disidentă). Într-o istorie totalizantă a literaturii române, literatura din Basarabia de după 1945 trebuie să aibă capitole separate la poezie, proză, teatru, critică, pentru că a avut o evoluție diferită, alt public, alt alfabet, altă cenzură, alte referințe și chiar alte aspirații.The dialogue between Aliona Grati, chief editor of the Dialogica publication, and Ion Simuț, professor at the University of Oradea, history and literary critic, which reaches the edge of literary history and new ways of thinking and describing literary history. The author of two recent books Literaturile române postbelice (2017) (Post-war Romanian Literatures) and Cum se scrie istoria literară (2022) (How literary history is written like) in which he presents his theory on literary history and its practical application, Ion Simuț believes that combining the aesthetic criterion (with tradition and important results in the post-war period) with the political one will not only renew the methodology of presenting literary history, but will provide an authentic, unadorned image of what happened in post-war Romanian literature. The revolted or dissident man/writer, struggling with political or aesthetic constraints, must be portrayed alongside the passive or creative idealist man/writer. The reactions of the writers to their own era are very different, ultimately reducible, according to Ion Simuț, to four typical attitudes, which are reflected in four literatures (opportunist, evasive, subversive and dissident). In a totalizing history of Romanian literature, the literature of Bessarabia after 1945 must have separate chapters for poetry, prose, theater, criticism, because it had a different evolution, audience, alphabet, censorship, references and even other aspirations.