Clădiri interbelice chişinăuene de pe străzile Mihai Eminescu şi Veronica Micle [Articol]

Abstract

Povestea de dragoste dintre „Luceafărul poeziei româneşti”, Mihai Eminescu, şi muza acestuia, poeta şi prozatoarea Veronica Micle, este consemnată simbolic în topografia urbană a Chişinăului prin două străzi istorice care le poartă numele şi se intersectează în centrul oraşului, aşa cum s-au încrucişat destinele celor doi îndrăgostiţi. Arterele urbane au fost trasate în anii ’20 ai secolului al XIX-lea, iar denumirile lor se schimbau de-a lungul timpului: str. Mihai Eminescu – str. Mihailovskaia, str. Mihai Viteazul şi str. Komsomolskaia; str. Veronica Micle – stradela Fântânii, str. Fântânii şi str. Luceafărul. În perioada interbelică aici au fost construite vile urbane şi case de raport cu o arhitectură elegantă. Remarcăm procedee caracteristice pentru arhitectura modernismului: alternarea formelor orizontale cu cele verticale, folosirea ferestrelor de tip „vapor” şi a benzilor reliefate în formă de plintă, „dematerializarea” colţurilor edificiilor ş.a. Sunt nelipsite şi elemente provenite din arhitectura neoromânească: arcuri sprijinite pe coloane robuste, goluri arcuite în retragere, acoperişuri în pante ş.a The love story between the “Luceafărul (“The Morning Star”) of Romanian” poetry, Mihai Eminescu, and his muse, the poet and prose writer Veronica Micle, is symbolically recorded in the urban topography of Chişinău through two historical streets that bear their names and intersect in the city center, just as the destinies of the two lovers crossed. The urban arteries were drawn in the 1920s, and their names changed over time: Mihai Eminescu Street– Mihail Street, Mihai Viteazul Street and Komsomol Street; Veronica Micle Street – Fountain alley, Fountain Street and Luceafărul Street. In the interwar period, urban villas and townhouses with elegant architecture were built here. We note characteristic procedures for modernist architecture: the alternation of horizontal and vertical forms, the use of “steam” windows and raised plinth-shaped strips, the “dematerialization” of the corners of the buildings, etc. Elements from neo-Romanian architecture are also present: arches supported by sturdy columns, arched recessed openings, sloping roofs, etc