Admisibilitatea probelor în procesul penal: reglementări naționale și jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului [Teză]

Abstract

Scopul lucrării constăîn relizarea unei ample cercetări asupra informațiilor produs al infracțiunii cu insișiri probatorii și posibilitatea acestora de a deveni probe, precum și corelația dintre datele obținute în cadrul procesului penal cu cele obținute în afară lui și cu cele care nu pot fi admise ca probe, în corespundere cu cerintele stipulate de legislația națională și CoEDO și ajustarea cadrului de reglementare normativă.

Целью диссертации является проведение всестороннего исследования информации, полученной в результате совершения преступления,обладающей доказательственной ценностью и ее возможности быть признанной доказательством, а также установление взаимосвязи между данными, полученными в рамках уголовного процесса, и теми, что были получены вне его пределов или не могут быть допущены в качестве доказательств, в соответствии с требованиями национального законодательства и ЕСПЧ, а также выработка предложений пр совершенствованию нормативной базы.

The aim of the paper is to conduct a comprehensive study on information resulting from a crime that possesses evidentiary value and its potential to become admissible evidence, as well as the correlation between data obtained during criminal proceedings and those gathered outside of it or deemed inadmissible, in accordance with national legislation and the ECHR, and to propose adjustments to the regulatory framework.