CONOTAȚIILE METAFOREI CONCEPTUALE SPORTIVE ÎN DISCURSUL POLITIC

Abstract

Metafora este figura de stil de nivel lexico-semantic și constă în folosirea unui termen impropriu, dar plastic și sugestiv, în locul termenului propriu. Deși discursul politic, ca orice alt discurs instituțional în general, este mai puțin liber decât vorbirea cotidiană, politicienii fac uz de un spectru impunător de imagini axate pe metafore. În acest studiu vom analiza metaforele provenite din domeniul sportiv, ținând cont de context, căci fără context metafora nu poate fi înțeleasă. În dezvoltarea acestei teme se vor examina următoarele aspecte: a) apartenenţa termenilor metaforici la terminologia sportivă ca domeniu-sursă; b) gruparea semantică unitară a metaforelor în jurul lexemului de bază şi c) frecvenţa metaforelor conceptuale sportive în discursul politic. În urma analizei structurilor metaforice axate pe terminologia sportivă, am ajuns la concluzia că acestea sunt foarte productive și că ajută la îndeplinirea principalelor funcții ale discursului politic actual: concizie, expresivitate și persuasiune.

The metaphor is a lexico-semantic stylistic device and consists in using an inappropriate, but plastic and suggestive term, instead of the proper term. Although political discourse, like any other institutional discourse in general, is less free than everyday speech, politicians make use of an imposing spectrum of images based on metaphors. In this study we will analyse the sports metaphors, taking into account the context, because metaphor cannot be understood outside the context. In the development of this topic, the following aspects will be examined: a) the affiliation of metaphorical terms to sports terminology as a source field; b) the unitary semantic grouping of metaphors around the basic lexeme and c) the frequency of sports conceptual metaphors in political discourse. Following the analysis of metaphorical structures focused on sports terminology, we came to the conclusion that they are very productive and help to fulfil the main functions of current political discourse: conciseness, expressiveness and persuasion.