Dinamici contemporane ale predării istoriei literare în era digitală [Articol]

Abstract

În contextul digitalizării accelerate a conținuturilor educaționale, de la manuale și platforme de învățare până la tehnologii emergente precum realitatea augmentată, inteligența artificială sau bibliotecile digitale, devine imperativă adaptarea metodelor de predare. Această necesitate este cu atât mai evidentă în cazul istoriei literaturii, domeniu privit cu o oarecare reticență și în care se manifestă un decalaj tot mai pronunțat între suprainformare și pierderea contextului istoric, între literatura contemporană și lipsa asimilării și chiar a recunoașterii acesteia în cadrul canonului literar. Privită din această perspectivă, predarea istoriei literare nu este altceva decât o provocare, cu care cadrul didactic se confruntă permanent. Ne propunem să abordăm provocările pe care le impune predarea istoriei literare, alături de identificarea unor posibile soluții, în strânsă legătură cu mutațiile metodologice ale studiilor literare contemporane (Goldiș, Ursa, Moretti etc.) și reorientarea paradigmatică actuală. În plus, pentru elevii de azi, literatura nu mai este doar un text tipărit într-un manual – ci poate fi un podcast, o bandă desenată, un audiobook, o poveste serializată online, sau chiar un performance poetic de pe TikTok. Predarea istoriei literare ar trebui, așadar, să țină cont și de aceste noi forme de receptare, fără a dilua exigențele critice, ci dimpotrivă, folosindu-le ca punți de acces către textele și ideile complexe. De asemenea, ne propunem să investigăm prezența figurilor feminine în cadrul istoriilor noastre literare canonice, pentru ca în final să evidențiem modul în care internetul barochizant înfluențează întreaga configurație a literaturii și a istoriei literare (digital humanities). The accelerated digitalization of educational content – from textbooks and online platforms to emerging technologies such as augmented reality, artificial intelligence, and digital libraries – makes it imperative to adapt teaching methods. This is particularly evident in the field of literary history, where an increasing gap exists between information overload and the loss of historical context, as well as between contemporary literature and its recognition within the literary canon. Teaching literary history therefore presents multiple challenges. This study addresses these challenges and explores potential solutions in light of methodological shifts in contemporary literary studies (Goldiș, Ursa, Moretti) and current paradigmatic reorientations. Furthermore, today’s students experience literature not only as printed texts, but also as podcasts, comics, audiobooks, serialized online stories, or even poetic performances on TikTok. Teaching literary history must therefore incorporate these new modes of reception, using them as bridges to complex texts and ideas without compromising critical rigor. Finally, the study examines the representation of female figures in canonical literary histories and considers how the “baroque-like” internet shapes the broader landscape of literature and literary history, in line with the concerns of digital humanities.