PARTICULARITĂȚI ALE INTERACȚIUNII ANXIETATE ACADEMICĂ – STILURI COGNITIVE LA STUDENȚI

Abstract

Problema privind anxietatea, funcţiile ei și rolul acesteia în depăşirea situaţiilor extremale rămâne a fi una actuală. Actualitatea cercetării este determinată şi de faptul că pe parcursul dezvoltării sale personale şi profesionale omul interacţionează cu multiple situaţii-problemă, în care anxietatea joacă un rol important. Conceptul de anxietate a suscitat interesul specialiştilor odată cu identificarea relaţiei strânse de interacţiune şi interpătrundere ce există între conştient şi inconştient ca ipostaze ale psihicului uman, precum și a influenţei pe care o exercită sursele anxietăţii asupra vieţii psihice a individului. Starea de anxietate reprezintă unul dintre cele mai intime mecanisme ale stresului psihologic. Caracteristica sa distinctivă este senzaţia de ameninţare, care constituie elementul central al anxietăţii şi care determină semnificaţia ei biologică ca un semnal subiectiv de nesiguranţă şi pericol.Anxietatea este un fenomen unitar, caracterizat printr-o stare patologică afectivă de frică şi nelinişte. Anxietatea, ca stare afectivă, apare în diverse situaţii de pericol şi are funcţia de protecţie, ajutându-ne să reacţionăm corespunzător.Starea de anxietate presupune un sentiment de incertitudine. Pericolul nu este definit clar, nu-l poţi măsura, nu poţi interveni pentru a-l schimba. Anume din această cauză reacţia primară de apărare nu este una motorică, ci ţine, mai degrabă, de procesele cognitive, care sunt activate de sistemul cognitiv pentru a se apăra în faţa unui pericol. Rezultatul acestui proces este modalitatea de a reacţiona pentru a depăşi pericolul.