Proiecția libertății în creația artiștilor plastici contemporani din Republica Moldova [Articol]

Abstract

În acest articol este analizată arta contemporană națională care se dezvoltă în concordanță cu viziunile și curentele artistice internaționale. În Republica Moldova libertatea de expresie artistică se întâlnește inițial (anii ’60–’70), îndeosebi în tratarea plastică, iar tematica rămâne cea specifică artei tradiționale. Treptat, artiștii experimentează și recurg la tehnici și materiale diferite. Ei se familiarizează cu principiile artistice ale pop-art-ului, op-art-ului, fotorealism-ului ș.a., pe care le aplică în lucrările lor. La începutul anilor ’80–’90 are loc o înnoire a limbajului plastic și a viziunii conceptuale, se observă o rupere de la stereotipurile tradiționale. Anii 2000 prezintă o perioadă de inovații și ruptură radicală față de modul de viață și de cunoaștere a lumii anterioare, în domeniul artistic se adoptă tehnologiile electronice și mijloace alternative – video, computere, instalații, happenning, performance etc. În al doilea deceniu al anilor 2000 apare o nouă estetică, a artei impregnate tot mai mult de imagini realizate la computer.

This article analyzes contemporary national art, which develops in accordance with international artistic visions and movements. In the Republic of Moldova, freedom of artistic expression initially appeared (in the 1960s–1970s) mainly in the plastic treatment, while the themes remained specific to traditional art. Gradually, artists began to experiment and resort to different techniques and materials. They became familiar with the artistic principles of Pop Art, Op Art, Photorealism, and others, which they applied in their works. At the beginning of the 1980s–1990s, a renewal of the artistic language and conceptual vision took place, marking a break from traditional stereotypes. The 2000s represent a period of innovation and radical rupture from the previous way of life and perception of the world. In the artistic field, electronic technologies and alternative means – video, computers, installations, happenings, performances, etc. – were adopted. In the second decade of the 2000s, a new aesthetic emerged, characterized by art increasingly infused with computer-generated imagery.