Particularitățile stabilirii competenței teritoriale a statului în dreptul internațional public. Partea I

Abstract

Existența statului, ca subiect de drept internațional, este condiționată de întrunirea unuia dintre elementele sale de bază – suveranitatea. Competențele teritoriale ale statului reies anume din calitatea de suveran pe care o deține statul și care-i conferă o putere juridică de a cunoaște un fapt, de a legifera asupra anumitor domenii, de a lua o decizie, de a face un act, de a îndeplini o acțiune. Prezentul articol este dedicat studiului modalităților de dobândire a competențelor teritoriale ale statului, prin prisma evoluției istorice, precum și din perspectiva practicii internaționale.

The existence of the state as a subject of international law is conditioned by the meeting one of its core elements – sovereignty. The territorial competences of the state arise namely from the quality of sovereign that the state holds and that confers it the legal power to acknowledge a fact, to regulate certain areas, to take a decision, to perform an act, to perform an action. This article is dedicated to the study of the ways of acquiring territorial competences of the state through the historical evolution and in terms of international practice.