Viziuni ale paradisului în proza lui Paul Georgescu

Abstract

Prezentul articol discută nuvela lui Paul Georgescu O viziune a paradisului concentrându-se pe experiențele revelatoare ale personajului principal și punându-le în relație cu diferite viziuni asupra fericirii, expuse de scriitor în alte împrejurări. În același timp, strategiile intertextuale folosite de autor pentru a demonta anumite stereotipuri și clișee sunt analizate nu numai prin prisma dihotomiei modernism/postmodernism, ci și în legătură cu conceptul de balcanism literar. Din perspectiva cititorului zilelor noastre, romanele şi nuvelele lui Paul Georgescu îşi probează durabilitatea mai cu seamă în măsura în care propun construcţii polifonice și voluptatea manieristă de a aranja lucrurile după culori şi forme, volume şi texturi. Amestecul de evocări şi ficţiuni pe care ni-l propune proza lui Paul Georgescu se dovedeşte în ultimă instanţă nu doar o metodă de exorcizare a propriilor demoni, ci şi un mijloc de a testa posibilităţile şi limitele unei (onto)poetici forte.

The present article discusses Paul Georgescu’s short story O viziune a Paradisului [A Vision of Paradise] focusing on the main character’s revelatory experiences and placing them in relationship with various views on happiness exposed by the writer in other circumstances. At the same time, the intertextual strategies used by the author in order to dismantle certain stereotypes and clichés are analysed not only through the lens of modernism/ postmodernism dichotomy, but also in connection with the concept of literary balcanism. From the perspective of today’s reader, Paul Georgescu’s novels and short stories prove their durability especially to the extent that they propose polyphonic constructions and the mannerist voluptuousness of arranging things according to colors and shapes, volumes and textures. The mixture of evocations and fictions that Paul Georgescu’s prose offers us proves in the last instance not only a method of exorcising one’s own demons, but also a means of testing the possibilities and limits of a strong (onto)poetics.