Tehnici narative de parabolizare a societății totalitare în romanul Biserica neagră de A.E. Baconsky [Articol]

Abstract

Articolul investighează tehnicile narative prin care A.E. Baconsky parabolizează imaginea societății totalitare în romanul Biserica neagră. Scriitorul recurge la parabolă ca strategie narativă, comunicând despre datele realității istorice printr-un cod semiotic ce solicită cititorului să decodifice multiplele straturi de sens și să actualizeze potențialul subversiv al operei. Opțiunea pentru parabolizare i-a permis autorului să denunțe natura opresivă a societății totalitare nu printr-o critică directă, ci printr-o codificare semiotică a efectelor sale asupra individului. Mecanismele de opresiune – ilustrate prin procese precum dezrădăcinarea, dezumanizarea și uniformizarea – sunt explorate prin intermediul unui personaj-narator anonim, a cărui intrigă existențială reflectă direct lupta conștiinței umane împotriva unui sistem dictatorial. Demersul de față explorează procedeele specifice prin care dimensiunile totalitarismului se configurează la nivel narativ în roman. Prin transfigurarea realității istorice (a României comuniste) într-o parabolă, evenimentele, locurile și personajele nu mai funcționează ca simple reprezentări fidele, ci devin elemente purtătoare de semnificații profunde și universale. The article investigates the narrative techniques through which A.E. Baconsky parabolizes the image of totalitarian society in the novel Biserica neagră (The Black Church). The writer uses parable as a narrative strategy, communicating historical facts through a semiotic code that requires the reader to decode the multiple layers of meaning and actualize the subversive potential of the work. The choice of parable allowed the author to denounce the oppressive nature of totalitarian society not through direct criticism, but through a semiotic codification of its effects on the individual. The mechanisms of oppression – illustrated through processes such as uprooting, dehumanization, and uniformity – are explored through an anonymous narrator-character, whose existential intrigue directly reflects the struggle of human consciousness against a dictatorial system. This study explores the specific processes through which the dimensions of totalitarianism are configured at the narrative level in the novel. By transfiguring the historical reality (of Communist Romania) into a parable, the events, settings, and characters no longer function as simple faithful representations, but rather become carriers of profound and universal significance.