DREPTUL LA UN MEDIU SĂNĂTOS: ROLUL MECANISMELOR CONVENȚIONALE DE MONITORIZARE

Abstract

Un mediu sănătos este imperios să se bucure pe deplin de drepturile omului. Cu toate acestea, dacă abordăm domeniul drepturilor omului și legătura sa cu protecţia mediului, avem un „trident” unic, format din elemente inseparabile - drepturile omului și libertăţile fundamentale, sănătatea și protecţia mediului. Luând în consideraţie legătura dintre drepturile omului și protecţia mediului, putem susţine fără echivoc că mecanismele convenţionale de monitorizare din domeniul protecţiei mediului sunt relevante pentru studiul nostru și aplicabilitatea lor pe segmentul drepturilor omului. Un exemplu la acest capitol ar fi cadrul juridic internaţional privind evaluarea impactului asupra mediului (EIM) în zonele transfrontaliere. Un succes remarcabil în codificarea instituţiei EIM în dreptul internaţional a fost adoptarea Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în zonele transfrontaliere (Espoo, 25 februarie 1991). Pe lângă importanţa Convenţiei de la Espoo pentru protecţia mediului, apare și un mecanism „indirect” de garantare a dreptului la un mediu sănătos.A healthy environment is necessary for the full enjoyment of human rights. However, if we approach the field of human rights and its link with environmental protection, we have a unique „trident“ made up of its inseparable elements - human rights and fundamental freedoms, health and environmental protection. Considering the connection between human rights and environmental protection, we can unequivocally argue that the treaty-based supervisory mechanisms in the field of environmental protection are relevant to our study and their applicability to the human rights segment. An example in this chapter would be the international legal framework on environmental impact assessment (EIA) in transboundary areas. A remarkable success in codifying the institution of EIA in international law was the adoption of the Convention on Environmental Impact Assessment in Transboundary Areas (Espoo, 25 February 1991). In addition to the importance of the Espoo Convention for the protection of the environment, an „indirect” environmental protection mechanism is also emerging.