STUDIUL ACŢIUNII MEDIILOR DE REHIDRATARE ÎN BAZA NANOPARTICULELOR ASUPRA VIABILITĂŢII MICROMICETELOR LIOFILIZATE

Abstract

Ultima etapă importantă a liofilizării este rehidratarea, care exercită o influenţă majoră asupra viabilităţii microorganismelor. În calitate de medii de rehidratare a micromicetelor liofilizate sunt folosite diferite medii nutritive, laptele degresat, apa distilată etc. În acest studiu, pentru rehidratarea tulpinilor liofilizate de micromicete a fost utilizată apa distilată și soluțiile de nanoparticule (NP) Fe2O3 și Fe2ZnO4 în concentrație de (mg/l): 0,05; 0,1; 1,0. Rezultatele obținute au demonstrat că soluțiile de NP Fe2O3, și de NP Fe2ZnO4, în concentrație de 0,1 mg/l și de 0,05 mg/l, au influențat diferit asupra viabilității micromicetelor. La unele tulpini din genul Penicillium s-a înregistrat o stimulare a viabilității de 7-8%, iar la altele o diminuare de 6-9%, față de varianta martor. Viabilitatea tulpinilor din genurile Aspergillus și Trichoderma a diminuat cu 5-10% la utilizarea NP în concentrație de 0,05 mg/l, iar la concentrația de 0,1 mg/l a variat în limitele ± 2-3%, comparativ cu varianta martor.The last important stage of lyophilisation is rehydration, which has a major influence on the viability of microorganisms. Various nutrient media, skim milk, distilled water, etc. are used as rehydration media for lyophilised micromycetes. In this study, distilled water and nanoparticle (NP) solutions Fe2O3 and Fe2ZnO4 in a concentration of (mg/l): 0.05; 0.1; 1.0 were used for the rehydration of lyophilised strains of micromycetes. The obtained results showed that the solutions of NP Fe2O3, and NP Fe2ZnO4, in a concentration of 0.1 mg/and 0.05 mg/l, had a different influence on the viability of micromycetes. In some strains of the genus Penicillium there was a stimulation of viability of 7-8%, and in others a decrease of 6-9%, compared to the control variant. The viability of strains of the genus Aspergillus and Trichoderma decreased by 5-10% when using NP at a concentration of 0.05 mg/l, and at a concentration of 0.1 mg/l varied within ± 2-3%, compared to the control variant.