Incluziunea persoanelor cu dizabilități – între realități și perspective [Articol]

Abstract

În articol se analizează conceptul de incluziune socială a persoanelor cu dizabilități, situându-l la intersecția dintre cadrul normativ și realitățile practice cotidiene. Lucrarea explorează caracterul social al dizabilității, care plasează barierele în mediul exterior, nu în individ. Sunt identificate progresele semnificative înregistrate (legislația anti-discriminare, creșterea accesibilității) și, în același timp, sunt evidențiate provocările persistente (bariere atitudinale, segregarea pe piața muncii, lacune în educația incluzivă). Concluziile formulează perspectivele de dezvoltare axate pe promovarea unei culturi incluzive, investiții în tehnologia asistivă și consolidarea serviciilor comunitare. Totodată, în prezentul articol se analizează dinamica procesului de incluziune a persoanelor cu dizabilități, explorând tranziția de la modelul medical, bazat pe deficiență, către modelul social, centrat pe drepturile omului. Se evidențiază discrepanța dintre cadrul legislativ teoretic și barierele practice (arhitecturale, atitudinale și economice) cu care se confruntă această categorie socială. În final, sunt propuse direcții strategice pentru transformarea incluziunii dintr-un concept dezirabil într-o realitate sustenabilă. The article analyzes the concept of social inclusion of people with disabilities, placing it at the intersection between the normative framework and everyday practical realities. The work explores the social nature of disability, which places barriers in the external environment, not in the individual. Significant progress is identified (antidiscrimination legislation, increased accessibility) and, at the same time, persistent challenges are highlighted (attitudinal barriers, labor market segregation, gaps in inclusive education). The conclusions formulate development perspectives focused on promoting an inclusive culture, investing in assistive technology and strengthening community services. At the same time, this article analyzes the dynamics of the inclusion process of people with disabilities, exploring the transition from the medical model, based on deficiency, to the social model, centered on human rights. The paper highlights the discrepancy between the theoretical legislative framework and the practical barriers (architectural, attitudinal and economic) faced by this social category. Finally, strategic directions are proposed for transforming inclusion from a desirable concept into a sustainable reality.