Provocări juridice ale filiației în contextul reproducerii asistate medical [Articol]

Abstract

Reproducerea umană asistată medical a deschis noi posibilități pentru cuplurile infertile, însă a complicat profund una dintre cele mai sensibile instituții ale dreptului familiei: filiația. În contextul fertilizării in vitro, al donării de gameți sau al surogației, filiația nu mai este o simplă consecință a legăturii genetice, ci devine rezultatul consimțământului, al normelor legale și al intenției de a fi părinte, implicând totodată responsabilități clare pentru părinți, necesitatea unei legislații adaptate și armonizarea principiilor tradiționale cu noile realități medicale și sociale. În Republica Moldova, legislația încearcă să ofere certitudine prin consimțământul părinților beneficiari, dar apar zone „gri” legate de embrionii crioconservați, moștenirea copilului conceput post-mortem și surogația. Iar în centrul acestor situații trebuie să rămână copilul: dreptul lui la identitate, la apartenență familială și la stabilitate juridică. Assisted human reproduction has opened new possibilities for infertile couples, yet it has profoundly complicated one of the most sensitive institutions of family law: filiation. In the context of in vitro fertilization, gamete donation or surrogacy, filiation is no longer a simple consequence of genetic ties, but rather the result of consent, legal rules and the intention to become a parent. It therefore involves clear parental responsibilities, the need for an adapted legal framework, and the harmonization of traditional principles with new medical and social realities. In the Republic of Moldova, legislation seeks to provide legal certainty through the consent of the intended parents, but “grey areas” remain regarding cryopreserved embryos, inheritance rights of children conceived post-mortem, and surrogacy. At the core of these situations, the child must remain central: their right to identity, family belonging, and legal stability.